Bătălia de la Karbala, din anul 680, a adâncit una dintre cele mai vechi fracturi din lumea musulmană. Acolo a murit Husayn ibn Ali, nepotul Profetului Mahomed, iar moartea lui a rămas pentru șiiți simbolul central al luptei împotriva puterii considerate nedrepte. Aproape paisprezece secole mai târziu, episodul continuă să le definească identitatea religioasă.
Husayn este socotit al treilea imam al tradiției șiite. Era fiul lui Ali ibn Abi Talib și al Fatimei, fiica Profetului. Pentru partizanii lui Ali, cei din shiat Ali, „partida lui Ali”, liderul comunității trebuia să vină din familia lui Mahomed. De la acest curent s-a dezvoltat ulterior șiismul de azi.
Disputa începuse încă de la moartea Profetului. Un grup de însoțitori ai lui Mahomed l-a ocolit pe Ali și l-a ales calif pe Abu Bakr, considerat de musulmanii sunniți primul dintre cei patru califi „bine-călăuziți”, alături de Umar, Uthman și chiar Ali. Husayn a crescut așadar într-o comunitate deja împărțită, iar după dispariția tatălui a devenit liderul celor care susțineau drepturile familiei lui Ali la conducere.
În esență, ciocnirea ținea de o întrebare veche, pusă și astăzi în alte forme: puterea se moștenește sau se acordă prin alegere? De o parte stăteau cei care vedeau în conducere o prerogativă transmisă urmașilor, de cealaltă cei care cereau ca liderul să fie ales. La Karbala, dezbaterea a fost tranșată prin forță, iar Husayn a plătit cu viața.
Pentru șiiți, moartea lui nu e doar un fapt de istorie, ci o amintire religioasă vie, evocată an de an prin comemorări. Tocmai de aceea 680 rămâne o dată de referință și pentru cine încearcă să înțeleagă de ce disputa dintre cele două mari ramuri ale islamului a durat atât de mult.
Sursă text și foto: Info Timișoara — articolul original