Rusia nu mai caută doar să câștige în Ucraina. Acum vrea să arate că garanțiile NATO sunt vorbe goale. Asta susține Sylvie Kauffmann, editorialistă la „Le Monde”, într-o analiză preluată de Rador. Concluzia ei e incomodă: după patru ani și jumătate în care nu a reușit să cucerească Ucraina, Vladimir Putin a ales escaladarea. Distruge Ucraina și, în paralel, destabilizează Europa. Kauffmann crede că liderii europeni trebuie să numească lucrurile pe nume: e război, chiar dacă se poartă în spațiul informațional, cibernetic sau în zona gri.
Editorialista pornește de la două discursuri ținute la o zi distanță, pe 17 și 18 septembrie. Donald Tusk conduce Polonia, țară aflată în prima linie. Emmanuel Macron conduce Franța, una dintre țările europene cele mai îndepărtate de rachetele și dronele care lovesc zilnic Ucraina. Distanța geografică dintre cei doi nu le-a schimbat mesajul: amenințarea rusă devine tot mai concretă, iar oamenii trebuie să afle asta de la propriii lideri.
Tusk a vorbit în Seim pe 17 septembrie, la aniversarea invadării Poloniei de către Uniunea Sovietică în 1939. Data nu a fost aleasă întâmplător. Cu câteva zile înainte, aproape de granița poloneză, o dronă rusească lovise locomotiva unui tren pe ruta Kiev–Varșovia. Linia contează enorm pentru Ucraina, pentru că avioanele civile nu mai zboară acolo din 2022. „Scenariul cel mai probabil pentru lunile următoare prevede evenimente grave”, le-a spus premierul deputaților. El a cerut concentrare, seriozitate și mai ales pregătire psihologică. În același timp, a avut grijă să precizeze că nu vorbește despre o invazie. Polonia se află, în cuvintele lui, „în zona amenințării”.
Tusk a spus că informațiile îi vin de la serviciile secrete și descriu o tactică perfidă: atacuri cu drone care pot fi prezentate drept „accidentale”. Astfel de atacuri sunt greu de atribuit unei agresiuni deliberate, iar țara lovită rămâne fără un motiv de netăgăduit ca să riposteze. Premierul a amintit că asemenea „incidente” au avut deja loc în Republica Moldova, România și Polonia și a avertizat că vor fi tot mai multe. Scopul Moscovei, a spus el, este să slăbească voința statelor NATO și să arate că articolul 5, clauza de apărare colectivă, e „mai degrabă teoretic decât practic”.
Aici e miza reală. Articolul 5 descurajează doar atâta timp cât toată lumea crede că va fi aplicat. O dronă căzută „din greșeală” nu declanșează nicio clauză, dar fiecare incident la care nu se răspunde clar pune la îndoială promisiunea Alianței. Kremlinul mizează pe ambiguitate: prea puțin ca să justifice un răspuns militar, destul ca să semene neîncredere și frică. De aceea, aproape toate statele-majore și institutele de specialitate din Europa organizează acum simulări despre extinderea războiului.
Pentru România, avertismentul lui Tusk este cât se poate de concret. Țara e numită explicit printre cele deja atinse de astfel de incidente și are aceeași problemă ca Polonia: cum răspunzi unei provocări făcute special ca să nu poată fi dovedită. Kauffmann crede că primul pas e să folosești cuvintele potrivite. O societate căreia nu i se spune că e atacată nu are cum să se pregătească. Dacă trebuie să aleagă între a-și speria populația și a o lăsa descoperită, liderii din Est și din Vest par să fi ales, deocamdată, prima variantă.
Sursă text și foto: G4Media — articolul original