La 85 de ani de la primele deportări din Bucovina de Sud în Transnistria, o relatare de opinie semnată de Ovidiu Adrian Bucur readuce în atenție un episod petrecut chiar în apropiere de Turda: în noaptea de 16 spre 17 septembrie 1944, 126 de evrei au fost uciși la Sărmașu, în județul Mureș, de jandarmi maghiari, cu sprijinul unor membri ai gărzilor locale. Mormintele victimelor se află la Cămărașu, în județul Cluj.
Data de 9 octombrie este Ziua Națională de Comemorare a Victimelor Holocaustului din România, stabilită prin Hotărârea Guvernului nr. 672 din 5 mai 2004. Alegerea nu e întâmplătoare: în octombrie 1941, autoritățile regimului Ion Antonescu au început să trimită evrei din Bucovina de Sud în Transnistria. Numai în acea lună au fost deportați peste 35.000 de oameni din Dorohoi, Suceava, Câmpulung Moldovenesc, Vatra Dornei, Rădăuți și Gura Humorului, printre ei copii, femei și bătrâni.
Bilanțul general, citat din Institutul Național pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel”, este de peste 300.000 de evrei de origine română sau ucraineană morți ca victime ale regimului Antonescu. La ei se adaugă aproximativ 11.000 de romi exterminați în Transnistria. Autorul subliniază că e vorba de fapte documentate de istorici, nu de interpretări, și că recunoașterea rolului autorităților române nu echivalează cu o vină colectivă, ci cu diferența dintre un regim criminal și o națiune.
Cazul de la Sărmașu are, în text, o greutate aparte tocmai prin proximitate. După ocuparea temporară a zonei de forțe maghiare, comunitatea evreiască locală a fost supusă unor măsuri de persecuție care s-au încheiat cu masacrul. Dintre cei 126 de morți, 43 erau copii. Potrivit documentelor istorice invocate, victimele au fost îngropate în două gropi comune, iar în februarie 1945 trupurile au fost exhumate, anchetele scoțând la iveală brutalitatea crimei.
Autorul amintește și de sinagoga de la Turda, ridicată în urmă cu un secol, și de evreii din Câmpia Turzii, care au contribuit la dezvoltarea orașului și au fost persecutați în timpul războiului, deși azi puțini își mai aduc aminte de ei. Pentru comunitățile din zonă, argumentul său e simplu: memoria Holocaustului nu ține doar de marile centre ale istoriei, ci și de locuri care se găsesc la câteva zeci de kilometri.
Sursă text și foto: RefleqtMedia — articolul original