Un colț de terasă de pe Calea Victoriei, un tutun dispărut și doi prieteni pierduți: așa arată amintirea pe care un autor o evocă într-un text din seria „Din București”, dedicat unor ore petrecute la Cărturești, în compania scriitorului Alexandru Vlad și a lui Alecu Paleologu. Textul nu e o relatare, ci un exercițiu de nostalgie pentru un București care, spune autorul, pare acum mai îndepărtat decât orașe în care nu a ajuns niciodată.
Ritualul era simplu. După ce ieșeau dintre rafturi, cei trei se așezau în curticica librăriei la o pipă, deși cafeaua de acolo era, recunoaște autorul, proastă. Contau fumul și compania. Tutunul era Balkan Sobranie, amestec englezesc cu aromă întunecată, aproape orientală, care făcea oamenii de la mesele vecine să întoarcă capul, încercând să înțeleagă ce miros respiră.
Marca nu se mai fabrică, iar autorul vede în asta o regulă tristă: lucrurile bune dispar, cele mediocre supraviețuiesc regimurilor și generațiilor. Pentru a-și păstra obiceiul, a căutat ani la rând ultimele pachete prin tutungeriile din Austria, unde mai zăceau uitate câteva cutii. Le găsea ca pe niște relicve, spune el, iar pentru a readuce la viață tutunul uscat ca iasca strecura în cutie coji de măr, ca să-i redea textura de catifea.
Din fumul acela, atât de străin de Bucureștiul obișnuit, se naște o fantezie literară. Autorul își imaginează că la masa lor ar putea apărea oricând doi scriitori elvețieni, Max Frisch și Friedrich Dürrenmatt, cu pipele aprinse, veniți dintr-o Europă care credea că ideile pot fi discutate ore întregi, la tutun, cafea și coniac, înainte să se transforme în catastrofe.
În scena imaginată, Frisch ar sosi într-un Volkswagen prăfuit, cu sacoul mototolit, și ar rosti o frază în joc cu propria operă: „Eu nu sunt Stiller”, urmată, după o pauză, de „Sunt, mai degrabă, Gantenbein”. Trimiterea este la două dintre romanele sale, iar autorul o citește ca pe o mică dezertare din propria identitate. Fragmentul de care dispunem se oprește aici, în mijlocul unei fraze despre autorul celor două cărți.
Sursă text și foto: Gazeta de Cluj — articolul original