Urmăreşte Jurnalul pe Discover Adaugă Jurnalul ca sursă preferată Luați de citiți! Vara s-a insinuat și odată cu ea ne-au copleșit lumina, căldura, roadele, băuturile reci și promisiunile de vacanță.
Adăugați lângă toate acestea și o carte, două, să nu vă pierdeți exercițiul gândirii! „E muzica scrisă în vremea unei dictaturi diferită de cea compusă într-o lume liberă? Poți să-i convingi pe auditori că ești autentic, dar să te inspiri din muzica națională a altora?
E oare naționalismul o ideologie mai influentă în muzica românească decât în cea franceză, rusă, italiană sau germană? Sunt doar câteva din întrebările la care răspunde Valentina Sandu-Dediu într-o carte populată cu figuri cunoscute ca Enescu, Rahmaninov, Bartók sau Schönberg. Erudită, autoarea ne îndrumă în hățișul instituțiilor, temelor și emoțiilor muzicale care au făcut ca naționalismul să fie la loc de cinste” – Cristian Preda.
Valentina Sandu-Dediu a absolvit în 1990 Secția de muzicologie la actuala Universitate Națională de Muzică din București, unde în acest moment este profesoară de muzicologie, stilistică și teorii ale interpretării. Din 2014 este rector al Institutului de Studii Avansate din București, Colegiul Noua Europă, iar din 2025 este membră corespondentă a Academiei Române. Istoria omenirii este marcată de violență și de discriminarea pe diverse criterii, de la etnie sau religie până la orientarea sexuală.
Drept consecință, membrii grupurilor marginalizate ajung să nutrească o mândrie a identității diferențiatoare, ca formă de rezistență în fața discriminării. În ultimele decenii însă, salutara promovare a culturii grupurilor minoritare s-a transformat într-o obsesie contraproductivă pentru identitatea de grup. Noua ideologie contestă capacitatea diferitelor grupuri de a trăi în armonie și insistă că atitudinea statului față de cetățeni ar trebui să țină cont tocmai de ceea ce-i diferențiază și dezbină.
Aceasta este capcana identității, în care au alunecat mișcările de stânga. Cei care luptă pentru aceste idei se pun de fapt în calea egalității autentice de care avem atâta nevoie azi. Yascha Mounk – prestigios cercetător și universitar, el însuși un om de stânga – ajunge la concluzia că, departe de a fi dușmani de moarte, stânga identitară și dreapta populistă se consolidează de fapt reciproc și că, pentru a o învinge pe oricare dintre ele, este necesar să ne opunem amândurora.
Auschwitz, 10 octombrie 1944. Opt sute de băieți evrei, cu vârste cuprinse între 13 și 17 ani, sunt luați din barăci și mânați spre Crematoriul V. În urma unei selecții făcute de Josef Mengele, fuseseră deja declarați morți și șterși din evidențe.
Dezbrăcați și împinși în camera de gazare, își așteaptă sfârșitul. Însă sfârșitul nu vine. Printr-o întorsătură a destinului aproape imposibil de imaginat, 51 dintre ei scapă din ghearele mașinăriei de exterminare naziste.
De atunci, pentru ei începe altă luptă – aceea de a supraviețui, de a-și reconstrui viața și de a-i da un sens, după ce au privit moartea în față. Bazată pe mărturiile directe ale unora dintre supraviețuitori, publicate aici pentru prima oară, Miracolul de la Auschwitz. Băieții evadați din infern scoate la lumină un episod aproape necunoscut al Holocaustului.
O carte tulburătoare despre curaj, memorie și puterea extraordinară a spiritului uman. O poveste adevărată despre pierdere și speranță, despre fraternitate și reziliență și despre ceea ce rămâne viu chiar și în urma confruntării cu răul absolut. Paris, 1940.
Pretutindeni, familiile evreilor sunt smulse din paturile lor în toiul nopții. Și de când soțul i-a fost împușcat cu sânge rece, Brigitte Goldstein știe că pericolul le pândește pe ea și pe fiica ei, Sophie. Dar înainte de a fugi din Paris, Brigitte trebuie să găsească tabloul furat de naziști al iubitului ei soț.
Speră cu disperare că, dacă va salva pânza de la distrugere, o parte din dragostea lor va trăi veșnic.