Urmăreşte Jurnalul pe Discover Adaugă Jurnalul ca sursă preferată Ce s-a întâmplat, de fapt, în timpul războiului numit Dansul Dragonilor? Miezul verii e copt, înfășurat în arome de pepeni galbeni și verzi, răcorit de brize albastre și învigorat de lecturi efervescente.
Cărțile să vă fie pavază! Un scriitor care trăiește la capătul celălalt al lumii se îndrăgostește de cărțile unei mari autoare, pe care simte nevoia să o întrebe cum a luat naștere scrisul ei. Așa se face că, din Mexic, Frédéric-Yves Jeannet începe corespondența prin e-mail cu Annie Ernaux.
Urmat pe parcursul unui an, acest dialog la distanță se dezvoltă până când devine o carte. În răspunsurile lui Annie Ernaux se dezvăluie, pentru prima dată, peste treizeci de ani de reflecții asupra scrisului, considerații și gânduri care până atunci fuseseră doar ale ei, ascunse în jurnale. Se deschid astfel porțile unui șantier guvernat de reguli precise de lucru, toate subordonate unui crez: a scrie pentru a tăia, ca lama unui cuțit, în realitatea lumii, pentru a răsturna prin cuvânt viziunile dominante.
Verișoarele este povestea unor femei dintr-o familie săracă din La Plata, Argentina, pe care viața le asaltează cu tot felul de încercări – avorturi ilegale, pierderi de sarcină, abuz sexual -, poveste spusă insolit de Yuna. Aceasta din urmă ajunge pictoriță de succes și are norocul de a-și câștiga singură independența, reușind astfel să-și ajute familia. Vechile istorii fanteziste ale cartierului, ale familiei, sexualitatea feminină, răzbunarea și nestatornicia socială sunt explorate prin artă și analizate de vocea inconfundabilă a Yunei, care privește cu ochi sălbatici lumea în care este obligată să trăiască – o voce unică în literatura contemporană, al cărei stil neconvențional poate fi sincer, brutal, acut, adesea uluitor.
La jumătatea drumului dintre autobiografie delirantă și exercițiu de etnografie intimă, Verișoarele este un roman unic, de o originalitate deconcertantă, o reprezentare literară dusă la extrem, căci pune sub semnul întrebării toate acele lucruri pe care cărțile de obicei le ignoră sau le ascund cu grijă, în tăcere. A treia carte a „Cvartetului otoman”, capodopera scriitorului turc Ahmet Altan, alternează narațiunea istoriei oficiale a începutului de secol XX – războiul împotriva armatei bulgare și lovitura de stat – cu firul desfășurării istoriei private și urmărește mai ales figura enigmatică a lui Nizam, fiul lui Hikmet Bey, care se întoarce de la Paris și trăiește o poveste de dragoste cu Anya. Sultanul detronat se întoarce la Istanbul, orașul lovit de holeră, iar unioniștii se pregătesc să răstoarne guvernul, alegând un nou prim-ministru.
Trupele cedează constant teren armatei bulgare, sunt epuizate. E mai ușor să mori decât să iubești este un roman în care autorul se joacă cu perspectivele, mereu diferite, cu ideile, caustice și curajoase, care nu se tem să denunțe o putere arogantă și antidemocratică nutrită de religie și bigotism, lăsându-ne posibilitatea de a citi printre rânduri o aluzie la situația Turciei contemporane. Traducere: Ana-Veronica Mircea, Mihai Dan Pavelescu Cu sute de ani înainte de Urzeala tronurilor, Casa Targaryen – singura familie de stăpâni ai dragonilor care a supraviețuit decăderii Valyriei – se stabilește la Piatra Dragonului.
Aceasta este povestea generațiilor de conducători care, începând cu legendarul Aegon Cuceritorul, se luptă pentru a păstra Tronul de Fier. Ce s-a întâmplat, de fapt, în timpul războiului numit Dansul Dragonilor? Ce crime oribile a făptuit Maegor?
Cum arăta Westeros când dragonii făceau legea din ceruri? Ce a devenit Valyria după dezastrul care a lovit-o? La acestea și la multe alte întrebări răspunde cronica unui maester al Citadelei, completând istoria tulburătoare și pasionantă a Targaryenilor.
„Nu știu dacă și în alte părți Psalmii Vechiului Testament s-au citit la fel de mult ca la noi. În orice caz, eternitatea românească despre care vorbesc este de acest tip.