Urmăreşte Jurnalul pe Discover Adaugă Jurnalul ca sursă preferată Nu toți câinii tolerează căldura la fel Vara aduce zile lungi, plimbări relaxate și, pentru mulți dintre noi, sezonul ideal de mâneci scurte și înghețată. Pentru unii câini, însă, aceleași temperaturi pot fi un adevărat calvar.
În timp ce unele rase aleargă fericite prin parc, altele resimt un stres termic sever încă de la 23 de grade Celsius — un prag pe care mulți stăpâni îl consideră, greșit, perfect confortabil. Spre deosebire de oameni, câinii nu au glande sudoripare bine dezvoltate și nu se răcoresc prin transpirație, ci în principal prin gâfâit (respirație accelerată) și, într-o măsură mai mică, prin pernuțele labelor. Structura fizică, forma capului, lungimea blănii și chiar temperamentul joacă un rol decisiv în cât de bine — sau de prost — tolerează un câine căldura.
Potrivit medicului veterinar britanic Suzanne Moyes, stresul termic la câini poate apărea deja la temperaturi de peste 25 de grade, iar la 30 de grade sau mai mult, riscul de insolație crește semnificativ. Rasele brahiocefalice (cu bot scurt și turtit) sunt printre cele mai expuse, alături de rasele cu blană groasă, cele senioare și cele supraponderale. Bernese Mountain Dog (Câinele de munte bernez) — Această rasă frumoasă, originară din Alpii Elvețieni, a fost concepută pentru zăpadă, nu pentru asfaltul încins al verii.
Blana dublă și densă acționează ca izolator termic — perfectă iarna, o adevărată problemă vara. Chiar și la 25 de grade, poate prezenta semne de epuizare, pentru că organismul se supraîncălzește mult mai rapid decât la rasele cu blană scurtă. Are nevoie de multă umbră, activitate fizică minimă și suprafețe răcoroase; plimbările trebuie să fie scurte și programate doar în orele răcoroase ale zilei.
Shih Tzu — Blana lungă și groasă, combinată cu botul scurt, transformă această rasă într-un adevărat magnet pentru supraîncălzire. Temperaturile de peste 23 de grade devin extrem de incomode, dacă nu chiar periculoase. Căldura rămâne „prinsă” în blană ca într-o saună, în timp ce câinele nu își poate răci eficient corpul.
Periatul regulat, camerele răcoroase și exercițiul fizic limitat sunt măsuri esențiale. Pug (Mops) — Nasul turtit, caracteristic rasei, îi conferă un aspect adorabil, dar este și motivul pentru care aceste rase abia mai pot respira atunci când termometrul depășește 23 de grade. Pentru că nu se pot răci eficient prin gâfâit — mecanismul natural de „aer condiționat” al câinilor — se supraîncălzesc foarte rapid.
Sunt cei mai vulnerabili la mijlocul zilei, așa că plimbările ar trebui limitate strict la dimineață și seară, mereu la umbră, cu apă proaspătă din abundență. Buldogul englez — Dacă ar putea alege, un buldog englez și-ar petrece vara într-o cameră cu aer condiționat. Este o rasă extrem de sensibilă la căldură deja la 22-24 de grade, în principal din cauza craniului brahiocefalic, a sistemului cardiovascular mai slab și, adesea, a greutății corporale mari.
Câțiva metri de alergat sau un șir de scări pot fi suficiente pentru apariția semnelor de insolație — respirație șuierătoare, amețeală, spumă la gură. Mișcarea trebuie redusă la minimum, iar podeaua răcoroasă devine cel mai bun prieten al lor vara. Ogarul (Greyhound) — Surprinzător, deși rasele de ogari sunt elegante, suple și practic fără blană, căldura le pune la grea încercare.
Corpul lor este construit pentru viteză, nu pentru răcire lentă și eficientă. Semnele de epuizare pot apărea deja la 24 de grade, pentru că au pielea subțire și puțină grăsime corporală, ceea ce îi face extrem de expuși la arsuri solare și deshidratare. Indiferent de rasă, este esențial să recunoști rapid semnele de supraîncălzire: gâfâit intens, rapid și zgomotos, salivare excesivă, gingii sau limbă de o culoare neobișnuită (foarte roșii sau albăstrui), neliniște și agitație, mers nesigur, ochi sticloși, vărsături sau diaree.