Urmăreşte Jurnalul pe Discover Adaugă Jurnalul ca sursă preferată Hepta/În apropierea unui sat din Polonia se află un cimitir unde cadavrele au fost îmmormântate în poziții neobișnuite. Un mormânt vechi de 400 de ani, descoperit în nordul Poloniei, continuă să le dea bătăi de cap cercetătorilor.
În interior se află scheletul unei tinere, numită „Zosia”, cu o seceră așezată pe gât și un lacăt prins de degetul mare de la picior. Ritualul funerar sugerează că cei care au îngropat-o se temeau că aceasta s-ar putea întoarce din morți. Rămășițele fetei au fost descoperite în 2022, într-un cimitir nemarcat de lângă satul Pień.
Descoperirea a atras atenția presei internaționale și a fost prezentată ulterior în documentarul din 2024, „Câmpul vampirilor”, care a urmărit inclusiv încercările cercetătorilor de a recrea chipul tinerei. Acum, o echipă de cercetători a publicat una dintre primele analize sistematice ale rămășițelor, folosind ADN, analize izotopice și alte metode moderne. Scopul este de a afla cine a fost Zosia, de unde provenea, cum a murit și, mai ales, de ce a fost considerată atât de periculoasă încât cei care au îngropat-o au recurs la măsuri neobișnuite pentru a-i împiedica „revenirea”.
Studiul a fost publicat, la sfârșitul lunii iulie 2026, în Journal of Archaeological Science: Reports . Arheologul Dariusz Poliński, profesor la Institutul de Arheologie al Universității Nicolaus Copernicus din Toruń, conduce cercetările asupra sitului din Pień. Potrivit acestuia, combinația dintre seceră și lacăt este un indiciu important privind teama comunității față de tânără.
„ Era neobișnuit să existe două precauții ”, a explicat cercetătorul, sugerând că cei care au îngropat-o considerau că există un risc deosebit ca trupul fetei să se întoarcă. Cimitirul a fost folosit timp de aproximativ patru generații, în secolul al XVII-lea. Până acum, arheologii au identificat 101 morminte din această perioadă.
Situl pare să fi aparținut unei comunități protestante deoarece nu au fost descoperite obiecte religioase specifice înmormântărilor catolice, respectiv cruci sau medalii. În regiune trăiau, la acea vreme, comunități protestante venite din Germania și Țările de Jos, în special luterani și menoniți, alături de populația poloneză predominant catolică. Cercetătorii nu au găsit însă suficiente dovezi pentru a stabili cu certitudine apartenența religioasă a tuturor celor îngropați în sit.
Mormântul Zosiei nu este singurul de la Pień care prezintă caracteristici neobișnuite. Arheologii au descoperit mai multe înhumări, în care corpurile au fost așezate în poziții neobișnuite ori au fost folosite obiecte despre care cercetătorii cred că aveau rolul de a împiedica revenirea morților. Printre descoperiri se află și un copil îngropat cu fața în jos, un schelet așezat într-o poziție asemănătoare unei crucificări, pietre plasate în jurul craniilor și alte morminte în care au fost găsite seceri ori lacăte.
Amplasarea cimitirului este, la rândul său, neobișnuită. Acesta se afla în afara satului, pe o pantă, lângă o răscruce de drumuri și departe de o biserică sau o capelă. Potrivit cercetătorilor, toate aceste elemente sugerează că locul ar fi putut fi destinat persoanelor respinse sau marginalizate de comunitate, indiferent de statutul lor social.
Printre cei îngropați în astfel de locuri se puteau număra, potrivit surselor istorice, sinucigași, eretici, străini, vagabonzi sau persoane decedate în circumstanțe neobișnuite. Lacătul triunghiular descoperit în mormânt fusese prins de degetul mare de la piciorul tinerei. Deși lacătul a fost găsit descuiat, cercetătorii cred că acesta a fost plasat acolo încă de la momentul înmormântării.
Secera, al cărei mâner era realizat probabil din mesteacăn, arin sau arțar, a fost așezată peste gâtul tinerei. Potrivit interpretării arheologilor, obiectul trebuia să îi împiedice ridicarea din mormânt, iar în cazul în care corpul s-ar fi mișcat, lama ar fi putut provoca decapitarea.