Arhivele Naționale ale României păstrează inclusiv documentele originale care au stat la baza organizării acestei structuri. Incendiile Bucureștiului au grăbit organizarea pompierilor Necesitatea unei unități specializate devenise tot mai evidentă în prima jumătate a secolului al XIX-lea.
Bucureștiul se dezvolta rapid, dar rămânea extrem de vulnerabil la incendii, după numeroase dezastre produse în secolul al XVIII-lea și în primele decenii ale secolului următor. În timpul domniei lui Gheorghe Bibescu, între 1842 și 1848, autoritățile au decis să reglementeze instituțional apărarea capitalei împotriva focului. La începutul anului 1844, Sfatul Administrativ Extraordinar a trimis Obșteștii Adunări un proiect pentru constituirea unei unități de pompieri.
Procesul legislativ s-a încheiat la 18 august 1844, când domnitorul Gheorghe Bibescu a sancționat legea care reprezintă actul de naștere al Roatei de Pompieri București. Actul normativ avea să fie inclus în cea de-a doua ediție a Regulamentului Organic, sub denumirea „Legiuire pentru întocmirea unei roate de pompieri pentru capitala București”. Documentele originale, scrise cu caractere chirilice Arhivele Naționale păstrează astăzi mai multe mărturii documentare ale acestui moment: proiectul întocmit de Sfatul Administrativ, ofisul domnesc emis de Gheorghe Bibescu în august 1844 și Regulamentul Organic din 1847, în care apare textul integral al legii.
Documentele au o particularitate importantă pentru cititorul contemporan: sunt redactate în limba română, dar folosesc caractere chirilice. Deși cadrul legal a fost creat în 1844, unitatea a devenit efectiv operațională în cursul anului următor, sub comanda căpitanului Emanoil Boteanu. Aproape 300 de oameni și șase secții în București Roata funcționa după reguli militare și avea 286 de membri: șapte ofițeri, 23 de subofițeri și 256 de soldați.
Organizarea teritorială cuprindea șase secții. Una era amplasată pe lângă Agia București, instituția cu atribuții de ordine publică a vremii, iar alte cinci deserveau unitățile administrative ale capitalei. Pompierii dispuneau de pompe pentru stingerea incendiilor, sacale folosite pentru transportarea apei și cai pentru tractarea echipamentelor.
De la stingerea incendiilor la lupta din Dealul Spirii Importanța Roatei de Pompieri a depășit ulterior misiunea pentru care fusese creată. Unitatea a intervenit la marile incendii ale Bucureștiului, dar episodul care a consacrat-o în istoria modernă a României s-a produs la 13 septembrie 1848. Atunci, pompierii militari au participat la confruntarea din Dealul Spirii împotriva trupelor otomane, iar rezistența lor a devenit un reper al tradiției militare românești.
În memoria acelei confruntări, 13 septembrie este astăzi sărbătorită drept Ziua Pompierilor din România, iar Roata de Pompieri București este considerată punctul de plecare al organizării moderne a pompierilor militari români.