Editoriale Articole Analize Anchete Video G4Plus Contact Donează Donează aici. Susține o presă liberă.
Funcționăm ca organizație non-profit, iar banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt destinați integral finanțării proiectului G4Media. HealthyLife InspiRO Life FERMA DUTTON pe SkyShowtime Flexibilitatea, noul ritm al muncii Travel Sportz Fashion Timp liber ENTR Evenimente G4Debate Orașul meu Green News COHERO4EU Ochii pe rețele Tech Trends Showcase Apă și Energie Investiții la bursa WizzTravel Feed Your Brain Beach Please! Sweet Movie Mercedes-Benz (e)Sprinter: succesul afacerii mele!
4Mind Sport 2024 Home » Analize » „Și acum 40 de ani era cald”. Cât e de adevărată afirmația? / Ce spune fizica despre clișeele legate de căldură „Și acum 40 de ani era cald”.
Cât e de adevărată afirmația? / Ce spune fizica despre clișeele legate de căldură 29 iun. 2026 Augustin Majearu • Analize –> SHARE: WhatsApp icon Sursa foto: Pixabay Adaugă-ne ca sursă preferată în Google Urmărește-ne in Discover Ascultă articolul Căldura record din aceste zile a readus în prim-plan una dintre cele mai rezistente fraze din istoria recentă.
Rezistă valurilor de căldură, datelor, hărților, chiar și vărului care „și-a făcut propriile cercetări”. Fraza este „și acum patruzeci de ani era cald”. Este o frază curioasă.
Nu pentru că ar fi falsă. De fapt, este adevărată. Acum patruzeci de ani existau veri toride.
Existau recorduri. Existau chiar și grindină bruscă și inundații. Problema este alta, explică ziarul Corriere della Sera într-o analiză privind fenomenul încălzirii globale.
Specialiștii explică faptul că marea diferență nu stă în existența unui record de temperatură, ci în frecvența și intensitatea acestora. Folosind metafora zarurilor, experții arată că, dacă într-un joc cifra șase iese mult mai des decât ar fi statistic normal, nu mai putem vorbi despre coincidență, ci despre o schimbare a „distribuției probabilităților”. În climatologie, nu recordul de astăzi este cel care alarmează, ci faptul că aceste recorduri apar simultan pe tot globul, durează mai mult și sunt depășite cu marje tot mai mari.
O deplasare minimă a temperaturii medii nu înseamnă doar „puțin mai cald”, ci o creștere exponențială a probabilității ca fenomenele extreme să se producă. Este faptul că această frază pare scoasă dintr-un manual școlar din secolul al XIX-lea, în timp ce clima este o problemă care ține de fizica secolului XXI. Cel care o rostește își imaginează clima ca pe un termometru uriaș.
Crește puțin, scade puțin. Din când în când e cald, din când în când e frig. Dacă ieri s-a întâmplat ceva asemănător cu ce se întâmplă astăzi, atunci astăzi nu este nimic nou.
Păcat că clima nu este un termometru, ci unul dintre cele mai complexe sisteme pe care le cunoaștem. Și tocmai aici bunul simț începe să ne trădeze. Și apar frazele făcute, clișeele.
Marele clasic: „Eh, dar vara a fost întotdeauna cald”. Sau vărul său apropiat: „În 1983 era și mai rău”. Și, bineînțeles, campionul olimpic al categoriei: „Pe vremuri existau anotimpurile intermediare”.
Care, apropo, este probabil singura teorie climatică care rezistă de zeci de ani fără să fi publicat vreodată un articol științific. Noroc că există fizica. Este mult mai puțin spectaculoasă decât clișeele, dar explică lumea mult mai bine.
Timp de secole am fost învățați să gândim în mod liniar. Dacă dublez o forță, obțin un efect dublu. Dacă măresc ușor o cauză, mă aștept la o consecință puțin mai mare.
Natura, însă, nu a semnat niciodată acest contract. Sistemele complexe funcționează altfel. Sunt alcătuite din milioane de elemente care interacționează continuu.
Atmosfera, oceanele, curenții, gheața, vegetația, norii. Nimeni nu decide de unul singur. Și totuși, împreună, ele dau naștere la ceva ce nimeni nu deține în mod individual.
Este fenomenul pe care în fizică îl numim „emergență”. Și aici raționamentul „chiar și acum patruzeci de ani” începe să se clatine.