Maria Tănase și Constantin Brâncuși, doi artiști care nu se știe dacă s-au iubit vreodată, au ajuns marți seara îndrăgostiți pe scena Teatrului Maghiar de Stat din Cluj. „Maestrul și Măiastra” a avut aici premiera, iar sala a răspuns cu un public venit special pentru romanță, într-un spectacol care îmbină teatrul, opera și universul brâncușian.
Montarea face parte din proiectul „Romanța unește”, coordonat de Péter Kölcsár și gândit pentru Anul Brâncuși. Coordonatorul a spus de la început că nimeni nu poate dovedi existența unei asemenea povești și că nu se încearcă transformarea ipotezei în adevăr istoric. „Nu spunem că acesta este adevărul, ci spunem o poveste prin care sper să vă identificați”, a explicat el. Tot el a cerut spectatorilor să „asculte activ”, ca să priceapă ce se ascunde în spatele muzicii.
Dincolo de ficțiunea sentimentală, proiectul are o miză mai largă: readucerea în atenție a unui patrimoniu muzical care riscă să fie tot mai puțin prezent în viața generațiilor tinere. Romanța devine firul care leagă muzica, sculptura și teatrul, iar construcția rămâne unitară, deși pornește din domenii diferite.
Rolurile principale i-au revenit mezzosopranei Iulia Merca, în Maria Tănase, și tenorului Sorin Lupu, în Brâncuși. Apropierea dintre personaje a fost construită treptat, prin gesturi, priviri, tăceri și dialog. Lupu a sugerat un sculptor absorbit de propria căutare uneori doar prin postură sau prezență, fără cuvinte. Pentru Merca, abordarea repertoriului Mariei Tănase a fost o provocare, tocmai pentru că acesta e legat atât de strâns de personalitatea artistei; ea a readus-o în memoria publicului prin sensibilitatea proprie.
Replicile merg spre temele centrale ale operei brâncușiene: zborul, înălțarea, căutarea. „Dumnezeu este pretutindeni. Iubesc tot ceea ce se înalță”, spune Brâncuși, iar într-un alt moment: „Există oameni care nu vorbesc, ei zboară”. La întrebarea Mariei, „Tu ce faci?”, el răspunde: „Eu caut”, ceva ce „nu poate fi prins în mâini”, poate un cântec sau o pasăre. Lumina difuză a scenografiei a creat, pentru câteva clipe, impresia atelierului în care urmau să se nască lucrările sale.
Din program n-au lipsit romanțe precum „Până când nu te iubeam”, „Vrei să ne întâlnim sâmbătă seară?” sau „Bun îi vinul ghiurghiuliu”, care au readus în sală amintiri dintr-un timp în care această muzică făcea parte din viața de zi cu zi.
Sursă text și foto: Actual de Cluj — articolul original