Un pacient ajunge în Unitatea de Primiri Urgențe cu respirație dificilă, tensiune scăzută și stare alterată. Medicii de urgență îl stabilizează imediat, dar decizia care îi determină soarta în următoarele ore – internare, transfer la Terapie Intensivă sau externare – trece prin filtrul medicului internist de gardă. Dr. Oana Claudia Moșteanu, medic specialist Medicină Internă și rezident Nefrologie la Spitalul Clinic Județean de Urgență Sibiu, descrie această specialitate drept punctul nevralgic unde se cântăresc, sub presiunea timpului, viețile pacienților cu afecțiuni complexe.
„Principala mea responsabilitate în gardă este să analizez riguros fiecare caz trimis spre internare, să stabilesc prioritățile în funcție de gradul de instabilitate și să mă asigur că pacientul primește investigațiile imperios necesare și tratament țintit chiar din UPU”, explică medicul sibian. Când solicitările se înmulțesc simultan, criteriul de triaj este clar: trec înainte pacienții instabili hemodinamic sau respirator și cei cu risc ridicat de deteriorare rapidă.
Particularitatea muncii de internist stă în faptul că stabilizarea și diagnosticul nu sunt etape succesive, ci paralele. „Nu așteptăm să avem toate analizele de laborator pentru a acționa. Stabilizăm pacientul și căutăm cauza simultan, pentru că prioritățile noastre sunt siguranța și viața omului din fața noastră”, spune dr. Moșteanu. Practic, în primele minute echipa corectează deficitul de oxigenare, reface presiunea de perfuzie și rulează rapid analize și investigații, inclusiv ecografie, înainte de a decide traseul pacientului – secție medicală sau direct Terapie Intensivă.
Pentru durerea toracică suspectă de infarct, protocolul cere monitorizare, recoltare urgentă a troponinei și consult cardiologic imediat dacă pacientul e instabil. Mai dificil de descifrat este cazul bolnavului cu stare de conștiență alterată și multiple afecțiuni cronice, unde cauza nu sare în ochi. Abia după excluderea urgențelor chirurgicale sau neurologice începe ce medicul numește „anchetă” de diagnostic diferențial: echilibrul gazometric și hidroelectrolitic, istoricul medical, eventuale erori de dozaj sau interacțiuni între medicamente, semne de infecție – uneori decise chiar de informațiile oferite de aparținători.
Decizia finală – externare, internare pe Medicină Internă sau transfer la Terapie Intensivă – vine dintr-o evaluare integrată a tensiunii, pulsului, saturației de oxigen și răspunsului la tratament. Cazul descris de dr. Moșteanu, de la Spitalul Clinic Județean de Urgență Sibiu, arată cât de mult din soarta unui pacient grav se decide nu în sala de operație, ci în primele minute petrecute în fața unui medic internist.
Sursă text și foto: Tribuna — articolul original