♦ Piaţa locală de spaţii flexibile, estimată la circa 80. 000 mp în Bucureşti, are potenţialul de a se extinde de trei-patru ori în următorii ani, pe fondul muncii hibride şi al cererii companiilor pentru flexibilitate.
Piaţa spaţiilor de co-working din România rămâne mică în raport cu potenţialul ei, însă se află într-o etapă de dezvoltare accelerată, similară cu cea parcursă de alte capitale europene cu câţiva ani în urmă. Stocul din Bucureşti este estimat în prezent la aproximativ 80. 000 de metri pătraţi, adică circa 2% din totalul pieţei de birouri – un nivel apropiat de cel din Paris, dar sub Varşovia, Barcelona sau Milano, unde ponderea este între 2,5% şi 4%.
Liderul european rămâne Londra, cu peste 5%. „Această piaţă a avut o accelerare în special după perioada COVID“, a explicat Alin Obretin, senior office consultant în cadrul Cushman & Wakefield Echinox, într-un interviu pentru emisiunea „CEC Bank pentru afaceri româneşti“. Potrivit acestuia, segmentul ar putea creşte de trei-patru ori în următorii ani: dacă piaţa globală urmează să avanseze de la 22 la 82 de miliarde de dolari în intervalul 2024-2034, echivalentul pentru Bucureşti ar însemna un potenţial de circa 320.
000 de metri pătraţi. Pentru ca această creştere să se materializeze este însă nevoie de mai mulţi operatori internaţionali, care în prezent lipsesc aproape complet din afara Capitalei. În Cluj-Napoca activează Regus, la Timişoara sunt jucători locali care nu pot acoperi toate cerinţele companiilor mari, iar Iaşiul – unde se află unii dintre cei mai mari angajatori din ţară, precum AMD, Microsoft sau Amazon – duce lipsă aproape totală de astfel de spaţii.
„Aceste oraşe sunt în curs de dezvoltare, deci potenţialul acolo este foarte mare“, a punctat Obretin. Profilul clienţilor rămâne dominat de companii din tehnologie, business process outsourcing şi servicii financiare. Unele firme folosesc coworking-ul ca zonă-tampon până la finalizarea unei relocări, altele pentru proiecte punctuale care necesită confidenţialitate, iar multinaţionalele care intră pe piaţă îl tratează ca pe un test de şase până la douăsprezece luni înainte de a decide o mutare într-un spaţiu tradiţional.
Munca hibridă, care a presat piaţa clasică de birouri, a avantajat segmentul flexibil: o companie care are nevoie de 100 de birouri preferă tot mai des un spaţiu de coworking în locul închirierii a 1. 000 de metri pătraţi. Chiria pentru un birou porneşte de la 350-450 de euro şi poate ajunge la 500 de euro în zona superioară a pieţei.
Cifra pare ridicată comparativ cu cei aproximativ 18 euro pe metru pătrat dintr-un spaţiu clasic, însă în coworking totul este inclus într-o singură factură – service charge, utilităţi, curăţenie, recepţie, săli de meeting şi comunitate. În plus, amenajarea unui sediu tradiţional pentru 30 de angajaţi înseamnă o investiţie de 200. 000-300.
000 de euro, la care se adaugă rigiditatea contractuală: cinci ani fermi faţă de o lună până la 12 luni în coworking.