Sectorul laptelui se confruntă cu dificultăţi majore în direcţionarea producţiei către procesarea industrială, este una dintre concluziile studiului privind sectorul laptelui şi al produselor lactate realizat de Consiliul Concurenţei. Astfel, România produce anual 4,4 milioane de tone de lapte crud, ocupând locul 10 în Uniunea Europeană (UE), însă doar o treime din această cantitate ajunge în circuitul industrial de procesare, ceea ce plasează ţara noastră pe locul 17 la colectare.
„Avem resurse importante, dar acestea nu sunt valorificate suficient în circuitul industrial. Avem multe ferme mici, dispersate, cu productivitate redusă şi cu o putere limitată de negociere în relaţia cu procesatorii. De aceea, organizarea fermierilor în cooperative sau alte forme asociative este esenţială pentru creşterea puterii de negociere, pentru livrarea unor volume constante şi pentru accesul la investiţii şi tehnologii moderne.
Doar astfel poate creşte cantitatea de lapte românesc care ajunge în procesare, putem reduce dependenţa de importuri şi putem dezvolta produse lactate cu valoare adăugată mai mare”, a afirmat Bogdan Chiriţoiu, preşedintele Consiliului Concurenţei. România deţine circa 5% din efectivele de vaci de lapte ale UE, dar aproximativ 58% din totalul fermelor de lapte, ceea ce indică existenţa unui număr foarte mare de exploataţii mici, cu productivitate redusă. Aproximativ 75% dintre fermele româneşti deţin mai puţin de 5 capete de vaci de lapte, ceea ce limitează nivelul de mecanizare şi automatizare, precum şi accesul la tehnologii moderne.
La polul opus se află Germania, Franţa sau Olanda, unde fermele sunt mai mari, mai tehnologizate şi mai eficiente, arată analiza Consiliului Concurenţei. Totodată, România înregistrează cel mai scăzut randament de lapte pe cap de animal din Uniunea Europeană: 3. 580 kg lapte/vacă, comparativ cu media europeană de 8.
450 kg lapte/vacă. Acest nivel redus al productivităţii duce la costuri unitare de producţie mai ridicate pentru fermieri. În paralel, numărul de bovine a scăzut cu aproximativ 10% în ultimul deceniu, de la 1,19 milioane de capete în 2014 la circa 1,08 milioane în 2024, se notează în raport.
În aceste condiţii, în care fermele sunt dispersate, de dimensiuni mici, iar eficienţa tehnologică este limitată, puterea lor de negociere cu procesatorii este redusă. Fermele mici depind, de multe ori, de un singur procesator sau centru de colectare, în timp ce fermele mari pot negocia mai bine, deoarece livrează volume constante şi mai uşor de integrat în circuitul industrial, arată analiza Consiliului Concurenţei. Colectare şi importuri – procesatorii aduc lapte ”de calitate superioară din alte ţări” Procesatorii de lapte se aprovizionează, în principal, de la fermele româneşti, însă cantitatea de lapte colectată este insuficientă pentru a acoperi necesarul industriei.
Cantitatea colectată de procesatori a crescut de la circa 1,135 milioane tone în 2020 la 1,235 milioane tone în 2024, dar în 2025 a scăzut la 1,1 milioane tone. În aceste condiţii, procesatorii sunt nevoiţi să recurgă la importuri de calitate superioară pentru a completa necesarul pentru circuitul industrial şi pentru a răspunde cererii diversificate de produse lactate. În 2024, deşi procentual importurile de lapte brut au crescut mai mult decât colectarea internă — cu 39,8%, faţă de 5% — în cantităţi efective, colectarea de la producătorii locali a fost mai mare cu 55.
549 de tone, comparativ cu majorarea de 44. 623 de tone din importuri. Procesare – Ungaria este principalul furnizor extern Sectorul de procesare a lactatelor este axat, în principal, pe produse cu valoare adăugată redusă, obţinute în urma unei procesări minime, caracterizate de marje de profit mai mici.
Astfel, laptele de consum, cu 387. 000 de tone, şi produsele acidulate (iaurt, sana, chefir, lapte bătut) cu 231. 000 de tone, reprezintă peste 70% din volumul total procesat.