Urmăreşte Jurnalul pe Discover Adaugă Jurnalul ca sursă preferată Regele Ferdinand după încoronarea de la Alba Iulia (1922). 161 de ani s-au împlinit vara aceasta de la nașterea regelui Ferdinand I (24 august 1865 – 20 iulie 1927), prilej de evocare a Întregitorului României, care a urcat pe tron într-o zi de toamnă – 28 septembrie/11 octombrie – a anului 1914.
La 24 august 1865 se năștea, în orașul Sigmaringen, din Principatul Hohenzollern-Sigmaringen (astăzi în Germania), Ferdinand, cel de-al doilea fiu al prințului Leopold de Hohenzollern-Sigmaringen (fratele regelui Carol I) și al prințesei Antonia, Infanta Portugaliei. Ferdinand și-a petrecut copilăria și adolescența la reședința familiei din Sigmaringen. A urmat cursurile Școlii de Ofițeri din Kassel, ale Universității din Leipzig și ale Școlii Superioare de Științe Politice și Economice din Tübingen.
„A venit pentru prima dată în România la încoronarea regelui Carol I, în 1881, revenind apoi în 1884. Din 1883 și până în 1888 a fost instruit în limba română, istorie și geografie de profesorul Vasile D. Păun, fost director al Liceului «Gheorghe Lazăr» din București.
”, rețineau cercetătorii Arhivelor Naționale ale României (ANR) într-un crochiu ce însoțește o selecție de neprețuite fotografii. Prințul Ferdinand, nepot al regelui Carol I, a fost desemnat și confirmat drept succesor la tronul României, după ce tatăl și fratele său au renunțat la drepturile succesorale. În 1889 a fost declarat „Alteță Regală, Principe al României” și s-a stabilit la curtea regelui Carol I.
„Pasiunea pentru botanică și cunoștințele sale în acest domeniu – urmau cercetătorii ANR – i-au oferit tânărului principe prilejul de a descoperi spațiul românesc în timpul călătoriilor pe Dunăre și în zonele montane, prin pădurile bogate în specii vegetale. De asemenea, având pregătire militară și fiind ofițer, Ferdinand a formulat observații asupra armatei române, fie că era vorba despre ofițeri sau simpli soldați: «Ofiţerii fac în general o bună impresie, sunt destoinici şi cu maniere distinse, uneori le lipseşte, desigur, disciplina în serviciu, mai ales la cavalerie. Soldatul este şi el destoinic şi având în vedere scurta sa perioadă de instrucţie, face foarte, foarte mult…
». Iată un portret măgulitor al soldatului român! ” Potrivit Constituției din 1866, moștenitorul tronului trebuia să se căsătorească cu o prințesă străină, egală cu el în rang și prin naștere, care putea deveni viitoarea regină a României.
După idila cu Elena Văcărescu, doamna de companie a reginei Elisabeta, care a declanșat un adevărat scandal la curte, prințul Ferdinand a călătorit prin Europa, iar la Kassel a întâlnit-o, în 1891, pe tânăra prințesă Maria de Edinburgh-Saxa-Coburg-Gotha. În primăvara anului 1892, la München, Ferdinand a cerut-o de soție pe Missy. Logodna a avut loc la Potsdam și a fost organizată cu mare fast de kaiserul Wilhelm al II-lea.
„Locul desfășurării nunții – aminteau biografii ANR – a constituit un motiv de dispută, regina Victoria dorind ca aceasta să aibă loc la Windsor. În cele din urmă, s-a optat pentru castelul de la Sigmaringen. La 28 iunie 1892, regina Victoria a afirmat în Parlamentul britanic că acceptă căsătoria nepoatei sale, Maria, cu prințul Ferdinand de Hohenzollern-Sigmaringen.
Căsătoria dintre un prinț catolic și o prințesă protestantă, ai căror copii urmau să fie botezați în religia ortodoxă, a provocat tensiuni între familia Hohenzollern și Sfântul Scaun. La 16 noiembrie 1892, papa Leon al XIII-lea a acordat dispensa necesară pentru încheierea căsătoriei. Trecând peste toate obstacolele, nunta a avut loc la 10 ianuarie 1893, la Sigmaringen, unde au fost celebrate trei ceremonii: civilă, catolică și protestantă.
” Ferdinand a urcat pe tron la 28 septembrie/11 octombrie 1914 și a domnit timp de aproape 13 ani, până la moartea sa, la 20 iulie 1927.