Urmăreşte Jurnalul pe Discover Adaugă Jurnalul ca sursă preferată Ce faci greșit când păstrezi semințele de roșii peste iarnă Toamna este momentul conform pentru grădinarii care vor să-și păstreze soiurile preferate de roșii de la un an la altul, fără să mai cumpere semințe. Recoltarea corectă, prin metoda fermentației, și uscarea temeinică fac diferența dintre semințe viabile, gata de semănat la primăvară, și semințe care nu mai încolțesc.
Toamna, când ultimele roșii coapte se culeg din grădină, este momentul conform pentru grădinarii care vor să-și păstreze soiul preferat de la un an la altul, fără să mai cumpere semințe de la magazin. Metoda corectă de recoltare și uscare face diferența dintre semințe viabile, care încolțesc bine la primăvară, și semințe care își pierd capacitatea de germinare peste iarnă. Un aspect important de reținut înainte de a începe: recoltarea semințelor are sens doar pentru soiurile vechi, tradiționale, cunoscute și ca soiuri „open-pollinated”.
Roșiile hibride (marcate de obicei cu F1 pe plicul de semințe) nu transmit aceleași caracteristici plantei-mamă, iar semințele recoltate de la ele pot produce roșii diferite, adesea mai puțin productive, decât cele din care au provenit. Pentru semințe cu o rată bună de germinare, este esențial ca roșiile de la care se recoltează să fie foarte bine coapte, aproape trecute, sănătoase și fără urme de boli sau lovituri. Roșiile insuficient coapte au semințe incomplet formate, care încolțesc mult mai slab.
Fructul ales se taie în jumătate, iar pulpa cu semințe se scoate cu o lingură sau cu vârful unui cuțit, direct într-un borcan sau un recipient de sticlă. Aici intervine partea esențială a procesului: metoda fermentației. Amestecul de semințe, pulpă și suc se lasă la temperatura camerei, acoperit cu un tifon sau o pânză subțire, pentru a ține departe muștele de fructe, timp de două-patru zile, ferit de lumina directă a soarelui.
În această perioadă, la suprafața amestecului se va forma un strat subțire de mucegai, un semn normal, nu unul de îngrijorare. Fermentația descompune stratul gelatinos care înconjoară fiecare sămânță, strat care conține, în stare naturală, substanțe ce inhibă germinarea și pot adăposti agenți patogeni transmisibili prin sămânță. Practic, procesul imită modul natural în care semințele s-ar descompune în sol, la finalul sezonului.
După apariția stratului de mucegai, conținutul se toarnă printr-o sită fină și se spală bine sub jet de apă. Semințele viabile, mai grele, se vor scufunda, în timp ce semințele goale sau nedezvoltate, alături de resturile de pulpă, vor pluti la suprafață și pot fi îndepărtate. Se păstrează doar semințele care s-au scufundat.
Semințele curățate se întind într-un strat subțire pe o hârtie absorbantă, o farfurie sau o bucată de material textil, într-un loc uscat, aerisit și ferit de soarele direct. Este important ca stratul să fie cât mai subțire, iar semințele să fie mișcate ușor din când în când, pentru a nu se lipi unele de altele în timpul uscării. Procesul de uscare durează, de regulă, între câteva zile și o săptămână, în funcție de umiditatea din încăpere.
Semințele sunt suficient de uscate atunci când se rup ușor, în loc să se îndoaie, un test simplu, dar eficient pentru verificarea gradului de uscare. Semințele insuficient uscate riscă să mucegăiască în timpul depozitării, motiv pentru care graba în această etapă poate compromite întreaga recoltă de semințe. Pentru păstrare peste iarnă, semințele complet uscate se pun în plicuri de hârtie sau pungi mici de hârtie, niciodată în pungi de plastic sigilate, care pot reține umiditatea reziduală și pot favoriza mucegăirea.
Fiecare plic trebuie etichetat clar, cu numele soiului și anul recoltării, mai ales dacă se păstrează semințe de la mai multe soiuri de roșii.