Muncitorii de la o stație de extracție a pietrișului din Deinham, aproape de fluviul Dunărea în Austria, au descoperit o cantitate uriașă de bare de fier printre pietrișul subacvatic. Exista o cantitate uriașă de astfel de bare, având o lungime medie de aproape 30 de centimetri, forjate într-o formă bipiramidală uniformă – ceea ce înseamnă că erau ascuțite la ambele capete.
Un depozit preistoric fără precedent Într-un studiu publicat în Antiquity, citat de ScienceAlert , arheologii au raportat constatările lor după ce au analizat cu atenție acest „tezaur ruginut”. Cercetătorii au confirmat că acestea erau „semifabricate”, fasonate în forme ușor de transportat, gata să fie prelucrate ulterior – și că descoperirea este fără precedent, cel mai mare depozit masiv de bare de fier preistorice din Europa. În total, au fost recuperate 540 de bare sau bucăți de bare, cântărind în total aproximativ o tonă de fier – suficient pentru a fabrica 500 de săbii sau 8.
000 de paie de fier. Valoarea încărcăturii ar fi fost uriașă, raportează cercetătorii. Datarea cu radiocarbon sugerează că aceste bare au o vechime de cel puțin 2.
200 de ani, unele datând poate chiar din secolul al IV-lea î. Hr. Deși rămân multe întrebări fără răspuns – inclusiv de unde venea încărcătura, încotro se îndrepta și la ce urma să fie folosită în cele din urmă – aceasta este o perspectivă rară și fascinantă asupra comerțului și producției din acea vreme.
O altă necunoscută este modul în care fierul a ajuns pe fundul albiei râului, dar cea mai probabilă explicație este un epavaj (epava unei ambarcațiuni). Totuși, nu a mai rămas nimic din navă, așa că lucrul acesta nu este sigur. Comerț, nu ritualuri sacre Deși nu era neobișnuit ca unele comunități din acea perioadă să plaseze fier în apă ca parte a unor ritualuri sau ceremonii, nu pare să fie cazul aici.
Fierul pare să fi fost creat pentru a fi transportat și există puține alte dovezi ale unor practici similare în această regiune din partea culturilor europene din Epoca Fierului de la acea vreme (cunoscută sub numele de La Tène). Cercetătorii sugerează că ar fi fost necesare bărci specializate sau adaptate pentru a transporta această cantitate și greutate de încărcătură, în timp ce fierul ar fi putut fi schimbat pe sclavie, vite sau monede de argint ori aur. Studiul continuă prin identificarea mai multor regiuni de reducere a fierului (topire) din amonte care ar fi putut fi sursa celor 540 de bare, cea mai apropiată fiind la aproximativ 220 de kilometri depărtare de-a lungul Dunării.
Urmează să se afle mai multe după ce vor fi finalizate examinări suplimentare ale metalului, care vor ajuta la identificarea locurilor din care a fost extras și dacă barele provin dintr-o singură locație sau din mai multe.