Urmăreşte Jurnalul pe Discover Adaugă Jurnalul ca sursă preferată Un gazon sănătos nu depinde doar de rapiditatea cu care apar primele fire, ci de condițiile asigurate încă din etapa de însămânțare. O peluză densă și uniformă începe cu alegerea momentului potrivit pentru însămânțare, pregătirea corespunzătoare a solului și asigurarea condițiilor necesare pentru germinare.
În funcție de soiul ales și de temperatură, primele fire de iarbă pot apărea în mai puțin de o săptămână sau abia după câteva săptămâni. În cazul ierburilor de sezon răcoros, germinarea poate dura între 5 și 30 de zile, în timp ce speciile de sezon cald pot avea nevoie de până la o lună. Temperatura solului, umiditatea și contactul dintre semințe și pământ sunt printre cei mai importanți factori care determină viteza procesului.
Potrivit peisagistei și autoarei Teresa Watkins, viteza de germinare depinde în primul rând de tipul de iarbă ales. „Raigrasul peren (englezesc) este cea mai rapidă opțiune pentru sezonul răcoros; de obicei, răsare în 5-20 de zile, la temperaturi cuprinse între 20 și 29 de grade Celsius”, explică aceasta. Păiușul (fescue) poate germina, în general, în aproximativ una până la două săptămâni, în condiții similare.
În schimb, firuța de luncă (Kentucky bluegrass) are un ritm mai lent și poate avea nevoie de până la o lună pentru a răsări. În regiunile cu climă mai caldă, speciile precum Bahia și Bermuda sunt, de regulă, însămânțate primăvara, când temperaturile solului sunt suficient de ridicate. Watkins precizează că, dacă temperaturile rămân în jurul valorilor de 15-20 de grade Celsius la începutul primăverii, germinarea poate dura până la 30 de zile.
Un aspect important este că temperatura solului contează mai mult decât temperatura aerului. Un sol prea rece poate întârzia considerabil germinarea, chiar dacă zilele sunt suficient de calde. „Semințele ieftine se dovedesc rareori rentabile pe termen lung”, spune Teresa Watkins.
Potrivit acesteia, amestecurile de calitate slabă pot conține o proporție mai mare de semințe de buruieni, care germinează rapid și pot concura cu iarba tânără pentru apă și nutrienți. Și prospețimea semințelor contează. Horticultorul Galen Gates atrage atenția că semințele păstrate timp de mai mulți ani în condiții necorespunzătoare își pot pierde din viabilitate.
Înainte de însămânțare, terenul trebuie pregătit corespunzător. Vegetația existentă și pietrele ar trebui îndepărtate, iar solul trebuie afânat și nivelat. Dacă terenul a fost tratat cu erbicide, este important să fie respectat intervalul indicat pe eticheta produsului înainte de însămânțare.
„Dacă sari peste etapa pregătirii solului sau semeni direct peste gazonul vechi și buruieni, te expui riscului de eșec”, avertizează Watkins. Momentul plantării depinde de tipul de gazon și de climat. Ierburile de sezon răcoros sunt, în general, însămânțate toamna, în timp ce speciile de sezon cald se plantează primăvara sau la începutul verii.
„Vremea joacă un rol important atunci când semeni gazonul”, spune Watkins. În cazul ierburilor de sezon cald, sfârșitul primăverii și începutul verii reprezintă, de regulă, perioada potrivită, atunci când temperaturile se mențin peste aproximativ 27 de grade Celsius. Potrivit specialistei, temperaturile scăzute și excesul de umezeală pot favoriza apariția unor boli fungice la iarba proaspăt germinată, în timp ce temperaturile mai ridicate pot stimula germinarea buruienilor, care concurează cu gazonul pentru apă și nutrienți.
Chiar și semințele de cea mai bună calitate pot avea dificultăți în a germina dacă solul se usucă. Menținerea unei umidități constante în stratul în care se află semințele este, potrivit experților, unul dintre cei mai importanți factori pentru o germinare reușită. „Factorul numărul unu pentru reușita gazonului este menținerea unei umidități constante la seminței.
Odată ajunse în sol, semințele de gazon nu trebuie, sub nicio formă, să se usuce”, explică Galen Gates.