Într-o dimineaţă de weekend, după o sesiune de cycling, mă uitam pe Apple Watch la puls, recuperare şi caloriile consumate activ. Câteva cifre pe care mulţi le ignorăm după câteva secunde.
Şi totuşi, în acel moment, mi-am dat seama că urmăream acei indicatori cu aceeaşi atenţie cu care urmăresc randamentul obligaţiunilor din portofoliu, evoluţia ETF-urilor sau rezultatele companiilor în care activez. În mediul de business vorbim permanent despre active, randamente, creştere compusă, valoare şi perspective. La sala de sport, în zona de cycling sau în spaţiile de relaxare, mă întâlnesc frecvent cu CEO, antreprenori, investitori şi fondatori de companii de succes.
Oameni care gestionează afaceri importante şi care au agende infinit mai încărcate decât majoritatea dintre noi. Ceea ce mă surprinde de fiecare dată este faptul că mulţi dintre ei se comportă în sala de sport exact cum se comportă în business. Vin constant la sală, sunt disciplinaţi, îşi măsoară progresul şi înţeleg că rezultatele apar prin acumulări mici şi repetate.
Exact ca în afaceri. Poate de aceea mulţi dintre cei mai performanţi lideri pe care îi cunosc au început să privească sănătatea ca pe o condiţie a succesului în afaceri. În orice companie serioasă există dashboard-uri.
Urmărim venituri, profitabilitate, cash-flow, retenţia clienţilor, productivitatea şi riscurile. Mă întreb însă câţi dintre noi avem un dashboard similar pentru propria persoană, în care să urmărim indicatori precum greutatea, orele de somn, activitatea fizică, tensiunea arterială sau rezultatele analizelor medicale. Pentru că acestea sunt, în realitate, KPI-urile care determină capacitatea unui lider de a produce toate celelalte rezultate.
Nu poţi avea performanţă sustenabilă într-o companie dacă oamenii care trebuie să o livreze sunt epuizaţi. Este clar că sănătatea este o responsabilitate individuală, dar sunt convins că este şi o responsabilitate organizaţională. La fel cum companiile investesc în tehnologie, training sau dezvoltarea competenţelor, cred că trebuie să investească şi în capacitatea oamenilor de a rămâne sănătoşi şi performanţi pe termen lung.
Leadership-ul este una dintre puţinele profesii în care valoarea poate continua să crească odată cu vârsta. La 30 de ani ai energie. La 40 de ani ai energie şi experienţă.
La 50 de ani ai energie, experienţă şi reţea de afaceri. La 60 de ani ai energie, experienţă, reţea şi, poate, capacitatea de a recunoaşte tipare pe care alţii încă nu le văd. În teorie, un lider ar trebui să fie mai valoros la 60 de ani decât la 40.
În practică, acest lucru se întâmplă doar dacă reuşeşte să îşi păstreze sănătatea, claritatea mentală şi energia necesare pentru a valorifica experienţa acumulată. Conceptul de “longevity”, inclusiv longevitatea profesionala, începe să fie discutat tot mai mult în cercurile executive locale şi internaţionale ca un avantaj competitiv. Experienţa, reputaţia, relaţiile şi judecata profesională sunt active care se apreciază în timp, bineînţeles dacă persoana care le deţine rămâne activă profesional.
Unul dintre cei mai importanţi indicatori personali de performanţă ai unui lider ar putea fi probabilitatea de a fi la fel de relevant peste zece ani. Poate că adevăratul obiectiv este să avem energia, sănătatea şi claritatea necesare pentru a acumula experienţă suficient de mult timp încât să devenim mai valoroşi la 60 de ani decât eram la 40. Ciprian Lăduncă are peste 25 de ani de experienţă în instituţii financiare, guvernanţă corporativă şi strategie, mai întâi ca director executiv al unor instituţii financiare globale, iar astăzi ca administrator neexecutiv şi preşedinte de comitet de audit în sectoare reglementate, precum şi Managing Partner al LCL Advisory, prin care consiliază direct fondatori şi executivi ai unor companii antreprenoriale din România.