Urmăreşte Jurnalul pe Discover Adaugă Jurnalul ca sursă preferată Mobila românească are concurență tot mai puternică la export din partea producătorilor care sunt sprijiniți de guvernele lor Industria mobilei, domeniu strategic cu aport valutar care a atins 1,5 miliarde de euro, înregistrează o prăbușire a producției. Fabricile au primit două lovituri: creșterea costurilor, în special din cauza scumpirii energiei, și creșterea taxelor Ultimele date publicate de Institutul Național de Statistică (INS) arată că prelucrarea primară a lemnului, ceea ce înseamnă producerea cherestelei, plăcilor, produsele din lemn, a crescut în aprilie cu 5,3% față de anul trecut.
Dacă aici lucrurile arată bine, problemele apar la capătul lanțului de producție. Producția fabricilor de mobilă a scăzut cu 18,2% față de aprilie 2025 și cu peste 10% în primele patru luni ale anului. Asta face ca mobila să fie una dintre cele mai lovite ramuri din toată industria, alături de cea a automobilelor și de prelucrare a țițeiului.
Aceasta este, în esență, fața declinului, pentru că pierdem exact valoarea mai spusă de sus, partea care aduce cei mai mulți bani și cele mai bune locuri de muncă, potrivit unei analize realizate de Dumitru Muscă, președintele Asociației Forestierilor din România (ASFOR). „Prelucrarea primară a lemnului a crescut într-un an profund ostil. În ciuda instabilității economice, a tensiunilor geopolitice de la războiul din Ucraina până la zona Strâmtorii Ormuz, a costurilor ridicate la energie și a unui sprijin public adesea absent, lanțul de aprovizionare a funcționat.
Iar el a funcționat pentru că sectorul forestier și-a făcut treaba: a scos lemnul din pădure și l-a livrat constant către fabrici. Materia primă românească a ajuns la timp acolo unde trebuia. O creștere de peste 5%, obținută pe acest fond, nu este un accident, ci dovada forței și seriozității unei industrii care, cu un cadru predictibil și sprijinul potrivit, ar putea face mult mai mult”, spune acesta.
În ciuda acestei abundențe, valorificarea superioară rămâne minimă. România recoltează sub jumătate din cât crește pădurea anual, în jur de 30% din creșterea ei. În aceeași perioadă, Germania ajunge la circa 88%, Austria la 78%, Finlanda la 70%, Suedia la 66%.
Iar din lemnul care ajunge totuși pe piață, doar o parte intră în industrie. „Din cele 18-19 milioane de metri cubi comercializați anual, aproximativ 8 milioane ajung efectiv la prelucrare. Restul ia, în bună măsură, drumul focului.
O resursă care ar putea deveni mobilă și valoare adăugată este arsă ca lemn de foc. Nu este o problemă de resursă, ci una de valorificare”, potrivit președintelui ASFOR. „Tocmai de aceea prăbușirea mobilei e atât de gravă.
Industria mobilei este al doilea sector din economie după IT ca valoare adăugată în producție. Exportă în peste 120 de țări și trimite afară aproape 86% din ce produce. Este partea din lanț unde un metru cub de lemn valorează cel mai mult.
Împreună, sectorul forestier și industria lemnului aduc circa 3,5% din PIB și un excedent comercial de până la două miliarde de euro pe an. Susțin peste 150. 000 de locuri de muncă directe și încă aproximativ 300.
000 indirecte, cele mai multe în mediul rural. Când vârful acestui lanț se contractă cu aproape o cincime într-un an, pierderea trece dincolo de statistică”. Industria românească a mobilei este sub presiune din cauza costurilor de producție ridicate și a concurenței tot mai agresive făcute de producătorii din alte țări, care sunt susținuți prin diverse politici, mai mult sau mai puțin la vedere, de guvernele lor.
„Creșterea costurilor cu materiile prime, energia, transportul și forța de muncă a micșorat drastic marjele de profit, care se situau între 2 și 5%. Schimbările dese de politici fiscale au creat nesiguranță în planificarea financiară. Majorarea taxelor nu poate fi absorbită fără a tăia din salarii, investiții sau chiar personal.