Urmăreşte Jurnalul pe Discover Adaugă Jurnalul ca sursă preferată pexels/Cum a ajuns statul român să creadă companiile pe cuvânt în privința analizelor Produsele pe care le cumpărăm în fiecare zi din magazinele din România, dar și din restaurante sau de la firmele de catering, din farmacii sau de la fast-food, pizzerii, patiserii sau cofetării, sunt foarte puțin verificate pentru potrivititate cu normele de producție sau de import. Unele loturi de marfă ajung pe rafturile magazinelor doar cu buletinele de analize de la producător, fără să mai existe o a doua sau a treia verificare, iar în magazine sunt preluate pe baza acelor buletine de analize făcute de multe ori de laboratoarele proprii ale producătorilor.
Foarte puține laboratoare de analize sunt acreditate RENAR, potrivit legislației europene și naționale, iar pe piața românească se pot folosi doar analizele laboratoarelor proprii ale producătorilor. Mai grav este faptul că legislația nu este respectată chiar de autoritățile care ar trebui să verifice loturile de mărfuri, dar nu fac aceste verificări. Salamuri, brânzeturi, iaurturi, puiul proaspăt, orice produs poate conține nepotrivitități.
Laboratoarele de analize ar trebui să verifice calitatea produselor, dar există o diferență foarte mare între ce prevede legea și ce se aplică, efectiv. În România funcționează mai multe tipuri de laboratoare de analize, cu mai multe tipuri de acreditări, iar diferențele dintre ele și lipsa controalelor care ar trebui să fie făcute de autorități duc la incertitudine maximă, în privința calității produselor de la raft. În această categorie intră și ambalajele – cutiile de pizza, caserolele din care mâncăm supa adusă de curier sau de firma de catering, membranele mezelurilor etc.
Produsele care ajung în magazine cu buletinele de analiză de la laboratoarele proprii, nimeni nu le mai verifică ulterior. Pentru produsele care sunt importate din alte țări, chiar sunt buletine de analize în limba de origine a producătorului, dar numai pentru primul lot de marfă, neexistând și pentru celelalte loturi. Inclusiv apa plată sau minerală va avea probleme dacă ar trebui să fie depozitată și transportată la 15 grade Celsius, dar în contractele cu transportatorii nu se specifică la ce temperatură ar trebui să fie marfa din camioane.
Specialiștii în protecția consumatorilor atrag atenția asupra faptului că între ceea ce prevede legea și ce se întâmplă în realitate e o mare diferență, pentru că buletinele de analiză vin, în cea mai mare măsură, de la laboratoarele proprii ale producătorilor (laboratoarele uzinale), dar nu mai verifică nimeni potrivititatea după ce produsele pleacă spre magazine. Despre produsele alimentare sau cosmetice cu probleme de nepotrivititate se vorbește doar atunci când apar victime, în timp ce analizele și verificările draconice se fac numai în urma unor scandaluri sau a unor demersuri ale ONG-urilor sau ale jurnaliștilor care analizează, pe cont propriu, mărfurile din magazine. Uneori, autoritățile nu iau măsuri nici măcar atunci când ONG-urile sau presa aduc dovezi clare de nepotrivititate a produselor cu standardele stabilite prin lege sau cu propriile buletine de analize ale producătorilor.
De exemplu, asociația pentru protecția consumatorilor InfoCons a făcut o demonstrație, pentru a arăta ce diferențe de calitate sunt între pieptul de pui proaspăt de la producători diferiți, constatând că în urma fierberii sau a prăjirii, a rămas 40% din cantitatea inițială de piept de pui de la un producător și 60% de la altul. Doar în urma unui scandal foarte mare s-au făcut verificări amănunțite, în ultimii ani – un scandal din vara anului 2024, când fostul președinte al Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorului (ANPC) Horia Constantinescu a descoperit puiul proaspăt vopsit – fie cu aditivi alimentari, fie prin hrănirea păsărilor, dar a indus panică, susținând că puii galbeni conțin Salmonella.