Urmăreşte Jurnalul pe Discover Adaugă Jurnalul ca sursă preferată Hepta/Nu există o vârstă universal valabilă la care un copil devine, peste noapte, suficient de matur pentru a rămâne singur. Pentru mulți părinți, momentul în care își lasă pentru prima dată copilul singur acasă vine cu un amestec de emoții: teamă, îndoială, dar și sentimentul că micuțul face un pas important spre independență.
În realitate, nu există o vârstă universal valabilă la care un copil devine, peste noapte, suficient de matur pentru a rămâne singur. Specialiștii spun că decizia ar trebui să țină mai degrabă de nivelul de maturitate al copilului, capacitatea sa de a lua decizii și modul în care reacționează în situații neașteptate. Pentru o mamă din Washington DC, momentul a venit mai devreme decât anticipase.
Fiica ei de 8 ani a rămas acasă după ce acuzase probleme digestive, însă se simțea mai bine. În timp ce mama trebuia să meargă să-l ia pe fratele mai mic de la școală, fetița era absorbită de construirea unui set LEGO. Inițial, mama a ezitat să o lase singură timp de aproximativ 20 de minute.
Fetița a insistat însă că se poate descurca. Înainte să plece, mama a verificat rapid dacă fiica ei își amintea principalele reguli de siguranță: ce trebuie să facă dacă cineva bate la ușă, la ce număr trebuie să sune în caz de urgență, cui poate cere ajutor și dacă are voie să folosească aragazul. Răspunsurile au venit fără ezitare.
După ce a verificat și legislația locală, mama a descoperit că Washington DC nu stabilește o vârstă precisă la care copii i pot fi lăsați singuri acasă. Când s-a întors, fetița era în siguranță și continua să construiască LEGO. Pentru copil, experiența a reprezentat mai mult decât o simplă după-amiază fără supraveghere: a fost un prim pas spre autonomie.
Natasha Burgert, medic pediatru și purtător de cuvânt al Academiei Americane de Pediatrie, spune că aceasta este una dintre întrebările frecvente adresate de părinți. Specialista atrage atenția că nu există o vârstă la care toți copiii devin automat pregătiți să rămână singuri. Mai importantă decât cifra din certificatul de naștere este capacitatea copilului de a lua decizii și de a gestiona situații neprevăzute.
Înainte de a lua o astfel de decizie, părinții ar trebui să se întrebe dacă micuțul: Un copil care își poate organiza rutina după școală, își face temele fără supraveghere constantă și știe cum să reacționeze atunci când apare o situație neașteptată este pregătit. În schimb, un copil care uită frecvent regulile, acționează impulsiv sau devine foarte anxios atunci când este separat de părinți ar putea avea nevoie de mai mult timp. Potrivit pediatrului Teekema Dixon, majoritatea specialiștilor consideră că în jurul vârstei de 11-12 ani mulți copii pot începe să rămână singuri timp de câteva ore.
Totuși, există și excepții. Un copil matur de 8 sau 9 ani ar putea fi capabil să rămână singur pentru o perioadă scurtă, de exemplu 30 de minute, dacă părinții au stabilit reguli clare și copilul știe cum să reacționeze în caz de urgență. La fel de important este ca minorul să își dorească acest lucru.
Un copil nu ar trebui lăsat singur doar pentru că părintele are nevoie de o soluție practică. Experții consideră că această experiență, atunci când este introdusă gradual și în condiții de siguranță, poate contribui la dezvoltarea independenței și a încrederii în propriile capacități. Cunoașterea regulilor nu este suficientă.
Un copil poate ști că trebuie să sune la 112 în caz de incendiu, dar este important să poată și să acționeze corespunzător atunci când apare o situație reală. „Cunoașterea regulilor” și capacitatea de a le aplica sub presiune sunt două lucruri diferite, atrag atenția psihologii. De asemenea, copilul trebuie să știe adresa locuinței și să poată contacta serviciile de urgență.
În cazul unei situații care îi pune viața în pericol, precum un incendiu, o urgență medicală sau o posibilă spargere, copilul trebuie să știe când este necesar să sune imediat la 112.