Urmăreşte Jurnalul pe Discover Adaugă Jurnalul ca sursă preferată Hepta/Dincolo de distracție, un anumit joc le oferă copiilor un mediu sigur în care pot exersa răbdarea, gestionarea frustrării și acceptarea înfrângerii. Jocurile de societate pot fi mai mult decât o modalitate de a petrece timpul în familie.
Pot contribui la dezvoltarea atenției, memoriei și capacității de rezolvare a problemelor, dar și la învățarea unor abilități sociale și emoționale importante. Trei psihologi consultați de publicația Parade au indicat același joc clasic atunci când au fost întrebați care este una dintre cele mai bune opțiuni pentru familiile cu copii : Chutes and Ladders, cunoscut pentru mecanismul său simplu, bazat pe urcarea pe scări și coborârea pe tobogane. Specialiștii spun că, dincolo de distracție, jocul le oferă copiilor un mediu sigur în care pot exersa răbdarea, gestionarea frustrării și acceptarea înfrângerii.
Dr. Kim Arrington, psiholog la Hackensack Meridian Medical Group, spune că jocurile de societate implică numeroase procese cognitive și comportamentale, chiar dacă pentru copii par doar o formă de distracție. În timpul unei partide, copiii trebuie să fie atenți, să respecte regulile, să-și amintească anumite informații, să aștepte să le vină rândul și să ia decizii.
În funcție de joc, pot fi exersate și abilități precum matematica, limbajul, orientarea spațială, planificarea și rezolvarea problemelor. Potrivit psihologului, unele dintre cele mai importante beneficii sunt însă cele sociale și emoționale. Un joc de societate creează o situație socială simplă și previzibilă, în care fiecare participant are un rol și trebuie să respecte anumite reguli.
Copiii învață să aștepte, să gestioneze anticiparea și entuziasmul, dar și să facă față dezamăgirii atunci când lucrurile nu merg așa cum și-ar dori. În plus, jocurile oferă familiilor ocazia de a petrece timp împreună fără telefoane, tablete sau televizor. „Familiile au nevoie de oportunități de a fi amuzante împreună”, spune Dr.
Arrington. Potrivit acesteia, amintirile cele mai plăcute nu sunt neapărat legate de câștigătorul unei partide, ci de momentele neașteptate, greșelile amuzante sau glumele care îi fac pe toți să râdă. O partidă poate lua o turnură neașteptată chiar înainte de final.
Un copil care se află aproape de victorie poate ajunge brusc mult în urmă după ce nimerește pe un tobogan. Pentru un adult, situația poate părea neimportantă. Pentru un copil de cinci ani însă, pierderea progresului poate fi o experiență intensă și poate declanșa o reacție emoțională puternică.
Dr. Holly Schiff, psiholog clinician specializat în lucrul cu copiii, subliniază că jocul nu îi învață automat pe cei mici să piardă cu grație. În schimb, le oferă numeroase ocazii de a exersa această abilitate.
Potrivit psihologului Amy Todey, atunci când un copil pierde și se enervează, părintele nu trebuie să încerce neapărat să-i elimine dezamăgirea. Mai util este ca emoția să fie recunoscută și validată. De exemplu, părintele poate spune: „Ai fost foarte aproape.
Chiar voiai să câștigi. A fost dezamăgitor”. Astfel, copilul învață că este în regulă să fie trist sau frustrat, dar că emoțiile nu justifică orice comportament.
Un copil poate fi dezamăgit de rezultat, însă nu ar trebui să arunce piesele, să-i insulte pe ceilalți jucători sau să distrugă jocul. Această diferență este esențială pentru dezvoltarea reglării emoționale: copilul are dreptul să simtă o emoție, dar este responsabil pentru felul în care reacționează la ea. „Acestea nu sunt doar abilități de joc de societate.
Sunt abilități de viață”, explică Todey.