Urmăreşte Jurnalul pe Discover Adaugă Jurnalul ca sursă preferată Războiul din Orient rămâne un aspect central în determinarea valorii petrolului Petrolul Brent a depășit din nou pragul de 100 de dolari pe baril, pe fondul tensiunilor tot mai mari din Strâmtoarea Ormuz, iar discuția despre dependența Europei de petrolul din import a revenit în atenție. În acest context, România ocupă o poziție neașteptat de bună în clasamentul european – deși nu scapă de riscuri.
Potrivit datelor Eurostat pentru 2024, citate de Euronews, România avea o dependență de 77% față de import urile de petrol. Procentul pare ridicat, dar plasează țara mult mai sus decât majoritatea economiilor mari ale continentului. Doar Danemarca stă mai bine, cu o dependență de 58,1%.
Urmează România, apoi Ungaria (83,5%), Italia (89,8%), Germania (96,9%) și Franța, aproape complet dependentă, cu 99,8%. Explicația ține de diferența dintre volumul importat și ponderea acoperită din surse externe: o țară cu producție internă proprie poate importa cantități mari și totuși să rămână relativ mai puțin dependentă. Exact acesta este cazul României.
Situația generală a blocului comunitar arată cu totul altfel. În 2024, Uniunea Europeană a importat 471,3 milioane de tone de țiței, față de doar 15,5 milioane de tone producție internă – o rată de dependență de 96,6%. Cifrele Țărilor de Jos trebuie interpretate cu prudență: o mare parte din petrolul intrat în porturile olandeze este ulterior rafinat și reexportat către alte state europene, țara funcționând ca un hub regional.
Deși poziția României e mai bună decât a marilor economii europene, asta nu înseamnă imunitate la șocurile de preț. Datele INS obținute de Mediafax arată că, în 2025, țara a importat circa 8,9 milioane de tone de petrol, dintr-un consum total de aproximativ 11,4 milioane de tone. Aici apare vulnerabilitatea reală: concentrarea pe un singur furnizor .
Kazahstanul este principala sursă externă de țiței pentru România, iar în primele patru luni din 2026, petrolul importat de acolo a reprezentat aproximativ 72,8% din totalul resurselor țării, conform INS. Practic, România nu are o problemă de dependență generală de importuri, ci una de dependență de anumite rute și furnizori – un risc diferit, dar la fel de sensibil la evenimente geopolitice. Scumpirea vine pe fondul noilor atacuri asupra transporturilor din zona Strâmtorii Ormuz, care au împins Brent peste 100 de dolari pe baril.
Euronews notează că petrolul este deja cu 65,7% mai scump decât la finalul anului 2025. Efectele nu rămân izolate la piața energetică: aproape două treimi din petrolul consumat în UE merge către transporturi, iar o scumpire prelungită a țițeiului se poate transmite direct în prețul benzinei, motorinei, transportului aerian și al mărfurilor. Imaginea de ansamblu pentru România este una nuanțată: țara nu se numără printre cele mai vulnerabile economii europene la importurile de petrol, dar orice perturbare majoră și prelungită a pieței internaționale – sau a rutelor prin care ajunge țițeiul kazah – se poate propaga rapid către rafinării și, în final, către prețul de la pompă.