Rolul de mediator în războiul dintre SUA şi Iran a ridicat Pakistanul de la statutul de actor regional la cel de jucător diplomatic global – cu puţin ajutor din partea Chinei şi a prietenilor din Golf. Dar surse familiare negocierilor de pace spun că rolul Pakistanului s-a extins dincolo de cel de simplu mesager.
Foto: prim-ministrul pakistanez Muhammad Shehbaz Sharif (stânga) şi feldmareşalul Asim Munir (dreapta) alături de preşedintele american Donald Trump la Casa Albă. Trump a precizat că Munir este mareşalul său preferat. Negocierile pentru pace dintre SUA şi Iran au fost făcute poșibile de personaje importante din conducerea militară şi civilă din Pakistan şi de politicieni din Qatar, două ţări afectate direct şi brutal de război.
Dintre ele, ascensiunea Pakistanului, propulsat de rolul de mediator, pe scena internaţională uimeşte. Qatar este descris ca fiind cel mai de încredere mediator, iar Pakistanul, cel mai improbabil. Acesta din urmă a fost ajutat de relaţiile bune cu China şi Qatar, de apropierea diplomatică de Iran şi de statutul de aliat al SUA.
A uimit, însă, şi impactul pe care conflictul l-a avut asupra economiei şi vieţii de zi cu zi din Pakistan. Când strâmtoarea Ormuz a fost blocată, s-au blocat şi 80% din livrările de petrol către Pakistan, care reacţionat prin măsuri aspre de austeritate energetică, cum ar fi închiderea şcolilor şi reducerea programului de lucru al angajaţilor de la stat. Costul săptămânal al importurilor de energie a crescut de aproape trei ori.
Inflaţia a explodat. Remiterile către familiile de acasă ale pakistanezilor care muncesc în zona Golfului Persic s-au redus simţitor. Economia şi aşa fragilă s-a oprit din mers.
Prin urmare, era în interesul Pakistanului, implicat în câteva conflicte deschise, într-o rivalitate feroce cu India şi confruntat cu tensiuni interne, ca războiul din Iran să se încheie cât mai rapid. De aceea, Islamabadul s-a implicat activ în procesul de pace, iar rolul de mediator i-a adus la îndemână noi pârghii diplomatice şi posibil comerciale. Această putere nucleară a impresionat şi anul trecut, când în timpul unui scurt episod de război cu India a reuşit să provoace pierderi semnificative adversarului doborându-i mai multe avioane militare, unele de producţie occidentală, folosind aeronave cumpărate din China.
În prezent, Pakistanul este în conflict cu forţele talibane din Afganistan. Prima vizită de stat în străinătate a preşedintelui Iranului Masoud Pezeshkian după începerea războiului cu SUA şi Israel a fost, ieri, la Islamabad, la invitaţia premierului Pakistanului Shehbaz Sharif, care a mediat discuţiile de pace americano-iraniene din Elveţia. Este de la sine înţeles că politicianul pakistanez a discutat cu greii diplomaţiei americane, cum ar fi vicepreşedintele SUA JD Vance.
Preşedintele Pezeshkian s-a văzut şi cu alţi demnitari de cel mai înalt grad din Pakistan, iar scopul vizitei sale la Islamabad a fost de a mulţumi ţării pentru rolul de mediator. Este de aşteptat că cele două părţi să discute aprofundarea relaţiilor comerciale, din domeniul energiei, al securităţii şi conectivitatea regională. Marea întrebare este dacă îşi va face şi petrolul iranian loc în aceste relaţii.
Deşi Pakistan şi Iran sunt state vecine, rafinăriile pakistaneze nu au importat până acum petrol iranian. Costul ar fi fost prea mare din cauza sancţiunilor occidentale. Încălcarea lor ar fi dus şi la distrugerea relaţiilor comerciale pe care ţara le are cu, spre exemplu, Uniunea Europeană.
Apoi, rafinăriile pakistaneze ar trebui să-şi modifice instalaţiile pentru a putea procesa ţiţei din Iran. A existat însă contrabandă cu combustibil iranian, cantităţiile astfel „importate“ fiind evaluate la un miliard de dolari pe an. Pacea duce la ridicarea sancţiunilor.
Petrolul iranian ar deveni accesibil şi fără riscuri. În schimb, Pakistanul importă din Iran gaz petrolier lichefiat, folosit de gospodăriile din regiunile unde nu ajunge reţeaua naţională de gaze naturale.