Urmăreşte Jurnalul pe Discover Adaugă Jurnalul ca sursă preferată hepta/Cum reconfigurează AfD harta politică a Europei Victoria spectaculoasă a Alternativei pentru Germania (AfD) în alegerile regionale din Saxonia-Anhalt ar putea fi considerată o anomalie electorală, într-un land sărac din estul Germaniei. Ar fi însă o eroare majoră, de care ar putea profita adversarii Europei.
Dincolo de procentajele ridicate obținute de un partid al dreptei radicale, scrutinul transmite un mesaj mult mai profund: tot mai mulți germani nu mai au încredere în partidele tradiționale și sunt dispuși să le ofere o șansă celor pe care sistemul politic i-a ținut până acum la periferia puterii. Saxonia-Anhalt este un land mic, cu doar 1,7 milioane de alegători, într-o Germanie care are aproximativ 59 de milioane de alegători la nivel național. În același timp, Saxonia-Anhalt este cea mai săracă regiune a țării.
În plus, AfD nu a câștigat nici măcar majoritatea absolută pentru a-și asigura guvernarea landului. Și, totuși, rezultatul obținut are o greutate politică disproporționat de mare. Pentru că, acum, întrebarea nu mai este dacă AfD poate câștiga alegeri.
Întrebarea este când și unde va putea transforma aceste victorii într-o putere politică reală. Votul a fost unul regional, dar consecințele sale au un impact național și nu numai. Victoria zdrobitoare a AfD pune și mai multă presiune pe coaliția de centru aflată deja într-o situație dificilă la Berlin.
Rezultatul s-ar putea dovedi chiar lovitura de grație pentru cancelarul conservator Friedrich Merz, un lider tot mai nepopular, care își construise o mare parte din discursul politic tocmai pe promisiunea de a tăia din avântul înregistrat în ultimele luni de către AfD. În plus, toate aceste probleme politice vor slăbi și mai mult Germania și îi vor distrage atenția de la marile dosare europene, într-un moment de criză a continentului. Germania este cea mai puternică economie a Uniunii Europene, iar Europa încearcă simultan să facă față agresiunii ruse, războiului comercial și tarifelor impuse de președintele american Donald Trump, precum și presiunii economice exercitate de China.
Pe plan intern, strategia lui Merz de a neutraliza AfD se dovedește până acum un fiasco. Cu fiecare succes electoral al AfD, partidele tradiționale sunt obligate să răspundă unei întrebări tot mai incomode: de ce se îndreaptă alegătorii către o formațiune pe care establishmentul politic o consideră extremistă? Iar răspunsul nu poate fi redus la extremismul alegătorilor.
Nemulțumirea are mai multe surse: imigrația, siguranța pe străzi, scăderea nivelului de trai, anxietatea economică, degradarea serviciilor publice și sentimentul că partidele tradiționale nu mai oferă soluții convingătoare. Peste toate acestea se suprapun războiul din Ucraina, conflictul din Orientul Mijlociu și sentimentul unei lumi devenite tot mai instabile. În acest context, alegătorul care votează AfD nu este neapărat un extremist, ci pur și simplu un cetățean care consideră că sistemul politic tradițional nu-l mai reprezintă.
Iar aceasta este, probabil, cea mai importantă lecție a scrutinului de duminică. Există însă și o explicație specifică pentru succesul AfD în estul Germaniei. La mai bine de trei decenii de la reunificare, diferențele economice și sociale dintre Est și Vest nu au dispărut.
Berlinul a investit sume uriașe pentru integrarea fostei Germanii comuniste, dar sentimentul că Estul rămâne „a doua Germanie” nu a dispărut. În landuri precum Saxonia-Anhalt persistă și fenomenul numit „Ostalgie”, nostalgia pentru anumite aspecte ale vieții din perioada comunistă. Nu este neapărat nostalgia după dictatură, ci, în multe cazuri, nostalgia după o epocă percepută de unii oameni ca fiind mai previzibilă și mai stabilă.
AfD exploatează exact această combinație: nemulțumirea economică, sentimentul de abandon, neîncrederea în elitele politice și o identitate națională mai pronunțată. Sloganul său electoral – „Totul e posibil! ” – este reprezentativ.