Schimbarea ar putea fi mai discretă decât ne imaginăm. Potrivit The Conversation , nu vom avea neapărat dispozitive spectaculoase montate pe cap, ci căști, ochelari și alte obiecte obișnuite care vor putea colecta informații despre activitatea creierului.
De la laborator la căști și ochelari Companii precum Neurable și NextSense comercializează deja dispozitive purtabile care folosesc senzori EEG. Acestea pot urmări activitatea cerebrală în contexte precum somnul, concentrarea sau oboseala. Interesul nu vine însă doar din partea unor companii specializate.
Apple a depus în 2023 o cerere de brevet pentru AirPods echipate cu electrozi capabili să măsoare activitatea cerebrală. I got to try a live demo of the brainwave monitoring headset from @neurable at @edgeimpulse Imagine. It’s a wild piece of technology that has so many potential applications!
Thank you @RamsesAlcaide for coming to the event and sharing this experience. #TinyML #electronics pic. twitter.
com/J7CC8ETv2k — Shawn Hymel (@ShawnHymel) September 29, 2023 În paralel, Meta a dezvoltat tehnologii care folosesc semnale neuroelectrice provenite din activitatea musculară pentru a controla dispozitive, inclusiv ochelari inteligenți. Inteligența artificială este una dintre piesele esențiale ale acestei evoluții. Ea permite analizarea unor cantități mari de date provenite de la senzori relativ ieftini, transformând semnale biologice în informații care pot fi utilizate de dispozitive digitale.
Copiii care nu vor considera neurotehnologia ceva neobișnuit Aici apare una dintre cele mai importante întrebări ridicate de cercetătorul autor al analizei: ce se întâmplă cu o generație care crește considerând aceste tehnologii perfect normale? Un copil care primește la 10 ani căști capabile să-i monitorizeze activitatea cerebrală s-ar putea să nu le perceapă ca pe o formă de neurotehnologie. Pentru el, vor fi pur și simplu căști folosite pentru somn, studiu sau concentrare.
Autorul propune termenul de „nativi neurotehnologici”, prin analogie cu „nativii digitali”. Conceptul nu afirmă că va exista o generație uniformă sau că tehnologia va schimba inevitabil modul în care funcționează creierul. Este, mai degrabă, un instrument pentru a identifica din timp întrebările pe care cercetarea și societatea trebuie să le pună.
Cine va avea acces la datele creierului? Una dintre cele mai mari probleme este reprezentată de neurodate – informațiile obținute despre activitatea cerebrală. Dacă astfel de date vor deveni o componentă obișnuită a dispozitivelor purtabile, ele ar putea ajunge în sisteme deja folosite pentru date biometrice și digitale.
În anumite domenii, inclusiv în industrie, există deja dispozitive EEG utilizate pentru monitorizarea oboselii angajaților. Apar astfel întrebări dificile: cine poate avea acces la aceste informații și în ce scop? Dar mai ales, unde trebuie trasată limita dintre monitorizarea sănătății și supravegherea unei persoane?
Cercetarea și regulile trebuie să apară înaintea tehnologiei Analiza identifică trei mari direcții care trebuie cercetate: dezvoltarea tehnologică, efectele asupra cogniției și implicațiile sociale. Specialiștii trebuie să afle inclusiv cum ar putea influența monitorizarea constantă a creierului dezvoltarea identității, autoreglarea sau controlul impulsurilor la copii. O altă întrebare privește chiar „vorbirea interioară” și modul în care aceasta s-ar putea dezvolta într-un mediu în care tehnologiile pot interpreta comunicarea fără cuvinte.
În același timp, autorul avertizează că regulile nu ar trebui amânate până când toate răspunsurile științifice vor fi disponibile. Infrastructura pentru utilizarea neurotehnologiei este deja construită.