Narvalii, cunoscuți drept „unicornii mării” au colectat date despre temperatura și salinitatea apei într-o regiune greu accesibilă pentru cercetători. Informațiile obținute oferă noi dovezi privind pătrunderea apei relativ calde și sărate din Oceanul Atlantic adânc în interiorul fiordurilor Groenlandei, scrie CNN .
Această apă ajunge până la ghețari și poate contribui la topirea acestora, accelerând pierderea de gheață și amenințând calota glaciară a Groenlandei. „Descoperirile sunt foarte îngrijorătoare, deoarece indică topirea rapidă a ghețarilor care se termină în mare”, a declarat Eric Achterberg, profesor la Centrul GEOMAR Helmholtz pentru Cercetări Oceanice din Kiel, Germania, care nu a participat la studiu. Narvalii au colectat date în zone inaccesibile navelor Estul Groenlandei găzduiește ghețari importanți care drenează o parte a calotei glaciare în ocean.
Regiunea este, de asemenea, traversată de curenți oceanici importanți, care transportă apa polară rece către Atlanticul de Nord și influențează distribuția apei dulci și viața marină. Zona are un rol important în cadrul Circulației Meridionale de Răsturnare a Atlanticului (AMOC), un sistem major de curenți oceanici care influențează clima și vremea la nivel global. În același timp, oamenii de știință avertizează de mai mult timp asupra posibilității ca această circulație să încetinească semnificativ, ceea ce ar putea avea consecințe majore asupra climei globale.
„În multe privințe, estul Groenlandei este un indicator al schimbărilor climatice la care ne putem aștepta în Atlanticul de Nord”, a declarat Mads Peter Heide-Jørgensen, unul dintre autorii studiului și profesor la Institutul de Resurse Naturale din Groenlanda. Cercetarea regiunii este însă dificilă din cauza izolării și a condițiilor meteorologice extreme. Navele de cercetare întâmpină dificultăți în navigarea printre ghețuri, iar în timpul iernii accesul este și mai complicat.
Narvalii pot ajunge însă în aceste zone pe tot parcursul anului și se pot scufunda la adâncimi de aproape 1. 800 de metri, ceea ce le permite cercetătorilor să obțină informații din aproape întreaga coloană de apă. Peste 2.
000 de observații despre apa din fiorduri Cei șase narvali au fost capturați de vânători, după care cercetătorii le-au montat dispozitive de monitorizare cu o greutate mai mică de jumătate de kilogram. Instrumentele au fost concepute pentru a măsura și transmite prin satelit, pe perioade lungi, date privind temperatura și salinitatea apei. Între 2017 și 2020, narvalii au furnizat peste 2.
000 de observații, date care au fost apoi combinate cu informații din World Ocean Database, colectate în principal de nave. Rezultatele indică un fenomen de „atlanticizare” a regiunii, prin care apa relativ caldă și sărată din Atlantic pătrunde tot mai mult în mările arctice. Cercetătorii au identificat un trend pe termen lung în care această apă mai caldă ajunge direct în apropierea ghețarilor, unde poate topi partea inferioară a gheții și accelera pierderea de masă glaciară.
În anumite zone, apa provenită din Atlantic a pătruns mai mult de 290 de kilometri în sistemul de fiorduri. „A fost o revelație”, a spus Heide-Jørgensen. Datele obținute de narvali, comparabile cu decenii de cercetare Eric Achterberg a descris folosirea narvalilor pentru colectarea datelor drept o metodă „unică și elegantă”, subliniind că informațiile obținute în timpul iernii sunt deosebit de importante, deoarece navele nu pot opera în regiune în acea perioadă.
Helen Coxall, profesor de micropaleontologie marină la Universitatea din Stockholm, care nu a participat la studiu, a apreciat că narvalii au furnizat în doar trei ani aproape același număr de analize pe care oamenii le-au realizat în aproximativ 130 de ani. Datele colectate de animale oferă astfel cercetătorilor o imagine mai clară asupra modului în care apa caldă din Atlantic contribuie la topirea calotei glaciare din Groenlanda. Cercetătorii spun însă că sunt necesare mai multe studii pentru a înțelege pe deplin procesele oceanice din această regiune izolată a Arcticii.
„Acesta este doar o mică piesă din imaginea de ansamblu a ceea ce se întâmplă în întregul Atlantic de Nord”, a declarat Heide-Jørgensen.