În martie, guvernatorul băncii centrale a Poloniei, Adam Glapinski, a anunţat că sunt în curs de desfăşurare pregătiri logistice şi juridice pentru a aduce în Polonia cantităţi mari de aur. În foto, Glapinski la summitul G20 de la Asheville.
Banca naţională a Poloniei avea în iulie 640,2 tone de aur în rezervele internaţionale, ceea ce o plasa pe locul zece în lume. Este o cantitate la care a ajuns prin mai multe achiziţii efectuate în ultimii ani sub ghidajul guvernatorului Adam Glapinski. Ţinta este de 700 de tone.
Acest obiectiv a fost una din temele principale prezentate de Glapinski miniştrilor de finanţe şi şefilor de bănci centrale din G20 la summitul lor recent din Asheville, SUA. Polonia nu face parte din G20, forum internaţional care reuneşte cele mai importante economii dezvoltate şi emergente din lume, dar vrea să fie inclusă. Din punctul de vedere al mărimii economiei, este chiar la uşa de intrare în G20, după ce PIB-ul a trecut de borna istorică de 1.
000 de miliarde de dolari, dacă acesta ar fi un criteriu al statutului de membru. Însă G20 este mai degrabă un forum cu membrii aleşi după criterii politice. Contează şi mărimea economiei, dar nu aceasta este condiţia esenţială.
Glapinski şi ministrul de finanţe al Poloniei, Andrzej Domanski, au participat la summitul G20 de la Asheville la invitaţia SUA, care deţin anul acesta preşedinţia prin rotaţie a grupului. În funcţie de aurul deţinut de banca centrală, Polonia este deja în G10 (se numeşte aşa deşi acest grup are 11 membri). Potrivit lui Glapinski, povestea lui cu aurul polonez, parte a eforturilor de a promova stabilitatea financiară, „a fost întâmpinată cu apreciere şi mare interes de către participanţii“ la summitul de la Asheville.
Iar acest lucru readuce în atenţie rolul pe care îl are aurul, un metal preţios cu rol important atât ca instrument de schimb comercial în antichitate cât şi ca bază a sistemului monetar modern, în era spaţială, a inteligenţei artificiale şi a monedelor virtuale. Băncile centrale din diferite părţi ale lumii au început să cumpere aur după marea criză financiară şi economică globală din 2007-2008, izbucnită în SUA. Până atunci, timp de un deceniu au vândut metal preţios.
Criza a fost startul perioadei de turbulenţe din prezent, caracterizată prin războaie valutare, în care dolarul are rol central, războaie comerciale, războaie convenţionale şi hibride, ruperea vechilor alianţe, formarea altora noi şi în general destrămarea vechii ordini mondiale în care Occidentul şi în special SUA dominau în sistemul financiar şi comercial global. SUA erau, de asemenea, liderul tehnologic al lumii. Hegemonia americană este contestată acum pe multiple fronturi.
Noua lume este una a incertitudinii şi neîncrederii. Pentru aur şi băncile centrale, acest lucru înseamnă tendinţa de repatriere a rezervelor. Banca centrală a Olandei este ultima care a anunţat că a mutat aur din rezerve în locuri mai sigure.
Este vorba de 86 de tone, aduse din New York şi Ottawa la Londra. Instituţia a invocat riscuri geopolitice tot mai mari şi necesitatea îmbunătăţirii lichidităţii. Olanda avea la sfârşitul anului 2025 rezerve de metal preţios de 612,4 tone de aur, evaluate la 83,7 miliarde de dolari.
Deţinea peste 51% din această cantitate în SUA şi Canada. În urma mutării, ponderea aurului olandez păstrat în depozitele din New York şi Ottawa a scăzut de la 31,3% la 18,5%, respectiv de la 19,7% la 18,5%. În Olanda sunt 30,8% din rezervele de aur ale ţării.
Franţa şi-a retras recent tot aurul din SUA, justificând manevra diplomatic prin alinierea rezervelor sale la standardul internaţional al aurului. Mişcarea băncii centrale a Olandei confirmă avantajul fundamental al Londrei ca piaţa cea mai lichidă din lume pentru metale preţioase.