Urmăreşte Jurnalul pe Discover Adaugă Jurnalul ca sursă preferată Hepta/Cum a ajutat Rusia, în secret, Iranul să construiască rachete de croazieră supersonice Un proiect militar ținut sub tăcere ani de zile leagă acum Moscova de Teheran printr-un transfer de tehnologie considerat de experți drept unul dintre cele mai sensibile din ultimele decenii. O investigație Financial Times, bazată pe corespondență rusească scursă în presă, jurnale de călătorie și analiza unor brevete militare, scoate la iveală un program secret cunoscut sub numele de cod C430L.
Potrivit dezvăluirilor, programul a demarat în 2023 și nu s-a oprit nici măcar în timpul confruntării dintre SUA, Israel și Iran. Miza centrală: un sistem de propulsie cu motor ramjet, tehnologia care ar permite unei rachete de croazieră să zboare cu o viteză de mai multe ori mai mare decât cea a sunetului. Combinația dintre viteza supersonică și zborul la altitudine joasă este exact ceea ce face aceste arme atât de greu de interceptat — sistemele de apărare antiaeriană au la dispoziție mult mai puțin timp pentru a reacționa.
Experții citați de Financial Times descriu acest transfer ca fiind unul dintre cele mai importante din perspectivă strategică. Fabian Hinz, analist specializat în rachetele iraniene la Conflict Armament Research, a accentuat că un asemenea program presupune aprobare politică de la cel mai înalt nivel al statului rus. Din partea americană, evaluarea este similară în privința consecințelor.
Jim Lamson, fost analist CIA specializat pe Iran, a avertizat că Teheranul ar putea obține astfel o categorie complet nouă de arme strategice, capabile să pună în pericol navele Marinei americane. Sursele citate de FT arată că Iranul a reușit deja să construiască și să testeze în zbor propriul sistem de propulsie ramjet. Nu există însă, cel puțin deocamdată, dovezi că o rachetă de croazieră supersonică finalizată cu sprijin rus ar fi fost și desfășurată operațional.
Ceea ce diferențiază C430L de alte forme de cooperare militară este profunzimea implicării ruse: nu e vorba doar de livrarea unor echipamente, ci de transferul propriu-zis de know-how, astfel încât Iranul să poată dezvolta pe cont propriu următoarea generație de arme strategice. Potrivit investigației, asistența tehnică a fost gestionată de Rosoboronexport, compania de stat responsabilă cu exporturile de armament ale Rusiei, în colaborare cu producătorul NPO Mashinostroyenia. Documentele de călătorie analizate de jurnaliști arată vizite repetate în Iran ale unor oficiali ruși din domeniul exporturilor de armament și ale unor ingineri de rang înalt din cadrul NPO, cu puțin timp înainte ca acordul pentru C430L să fie semnat, în noiembrie 2023.
Colaborarea tehnică a continuat și ulterior: până anul trecut, partea iraniană a transmis Moscovei date tehnice detaliate despre sistemul de propulsie, iar inginerii ruși au analizat rezultatele unui test de zbor iranian, cerând informații suplimentare despre performanțele acestuia — un schimb care le-a permis specialiștilor NPO să identifice punctele slabe ale proiectului și să contribuie la perfecționarea lui. Dezvăluirea face parte dintr-un tablou mai amplu al apropierii militare dintre cele două țări. Pe fondul livrărilor de drone Shahed pe care Iranul le-a furnizat Rusiei pentru războiul din Ucraina, Financial Times a mai raportat anterior că Moscova a fost de acord să trimită Teheranului sisteme portabile de apărare antiaeriană Verba.
În aceeași perioadă, Garda Revoluționară Islamică ar fi achiziționat pe ascuns un satelit chinezesc, folosit pentru monitorizarea bazelor militare americane din Orientul Mijlociu în timpul schimbului de lovituri cu rachete și drone din acest an. Teheranul dispune deja de o industrie națională capabilă să producă motoare turbojet și a dezvoltat rachete balistice tot mai avansate, unele descrise chiar drept hipersonice.