Urmăreşte Jurnalul pe Discover Adaugă Jurnalul ca sursă preferată Criza energetică și munții de cărbune din Valea Jiului: de ce nu se folosește huila de la Paroșeni Când România importa, zilele trecute, curent electric din țările vecine, Valea Jiului stătea pe un munte de energie. La termocentrala Paroșeni, în plină criză energetică, stocul de huilă este și acum de 30.
000 de tone. Poate produce 150 MW, dar are voie doar 90 MW. Cine a impus restricția și cum s-a ajuns la acest haos?
Șefii Companiei Energetice Valea Jiului spun că această cantitate s-a strâns și nu s-a folosit, în baza contractului de decarbonificare semnat cu Uniunea Europeană. Minereul adunat la Paroșeni ar însemna cam 45. 000 de megawați.
Dar zace în soare, nefolosit. „Aici, pe toată întinsura asta, a fost un munte de huilă. Și acu’ e, dar înainte cu două luni era mai mare.
Cred că au fost 100. 000 de tone aici, în curte. Nu vă uitați în sus, la creasta asta de cărbune.
Sub noi mai sunt doi-trei metri de minereu”. Muncitorul de la Termocentrala Paroșeni se uită cu ciudă la imensitatea neagră din curtea unității: „Eu nu înțeleg ce e asta. E cărbune, e termocentrală care să ardă, e certificate, că au venit cei de la Mediu și tot felul de comisii, și noi nu dăm energie țării câtă trebuie.
Că nu se vrea de la București. Cred că ăia ori nu au habar de ce se întâmplă aici, ori s-au prostit cu totul. Cum să dai milioane de euro pe energie de la unguri, bulgari și ucraineni când tu ai energia sub tine.
Practic te c… pe el de cărbune și pe ea de Vale”. Privește cărbunele care zace peste tot, dă cu lehamite din mână: „Și mai e și la nord”. O locomotivă trage patru vagoane pline cu minereu, nu se vede printre huila înaltă.
Vagoanele sunt duse către depozitul de unde cărbunele pleacă, pe bandă, spre stația de ardere. Cu un șuierat puternic, vagoanele se deschid, iar huila cade dedesubt doi metri. Banda e, totuși, goală: termocentrala nu are voie să dea mai mult de 90 de megawați pe zi.
Deși puterea Paroșeniului ajunge la 150 de megawați. Cât să țină un oraș ca Pitești ori Arad timp de o săptămână, ori fabrici ca Dacia și Ford, împreună, timp de două săptămâni. „Citeam recent că niște fabrici din sudul țării au decis să nu mai cheme salariații în septembrie fiindcă această criză se va prelungi.
Și, da, așa e, se va prelungi. Și mă gândeam cum stăm noi cu treizeci de mii de tone de minereu în curte. Dar dacă astea sunt condițiile….
”, e nedumerit Adrian Preda, unul din directorii Complexului Energetic Valea Jiului. Șeful termocentralei nu știe ce să comenteze, ridică din umeri. „Dacă asta este decizia ANRE.
Ce să facem? ”. Practic producția întregii Văi a Jiului stă nefolosită, pe baza unei hârtii din decembrie 2025 sub antetul Comitetului de Reglementare din cadrul Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei: „Licența nr 2455 pentru exploatarea comercială a capacităților de producere a energiei electrice (…
) a operatorului economic Societatea Complexul Energetic Valea Jiului SA (… ) se modifică în sensul actualizării condițiilor specifice prin reducerea puterii electrice instalate în CET Paroșeni de la 120 MW la 90 MW, determinată de îndeplinirea Țintei T119a, din cadrul Planului Național de Redresare și Reziliență”! Directorii CEVJ își aduc aminte de hârtia care restricționează producția de energie și se amuză: „Păi am primit zilele astea dispoziție să nu mai băgăm schimbul trei în mină.
De ce? Ca să nu mai consumăm curent”. Adrian Preda, directorul tehnic, e ferm: „Termocentrala Paroșeni are restricție acum la 90 de megawați.
Termocentrala poate să producă 150 de megawați. Diferența poate să fie produsă acum, astăzi, pe criza asta. Timp de două, de trei, de patru săptămâni cât ar dura criza, Paroșeni ar putea da un plus de energie.
Dar doar dacă cineva, Ministerul Energiei, ar ridica acea restricție”. Directorii CEVJ sunt la fel de supărați ca ortacii care mai lucrează în Vale.