Într-o țară care numără aproape 1. 000 de morți și mii de dispăruți în urma inundațiilor, salvarea copiilor este una dintre puținele povești cu final fericit, relatează The New York Times .
Avertismentul a venit la 9:10. La 9:23, școala a fost lovită Rajendra Dawadi preda miercuri dimineață la Tribhuvan Trishuli School, în districtul Nuwakot, la nord de Kathmandu, când, în jurul orei 9:10, un angajat a intrat în clasă și a avertizat că o viitură puternică se îndrepta spre zonă. Informații similare începuseră să vină și de la locuitorii din amonte, care își avertizau rudele aflate în calea apelor.
Directorul nu a așteptat confirmări suplimentare. Le-a cerut celor aproximativ 900 de elevi prezenți, dintr-un total de 1. 643 înscriși la școală, să fugă spre zone mai înalte.
Copiii aflați în acel moment la cursuri aveau între 11 și 18 ani. Elevii mai mici urmau să înceapă programul abia la ora 10:00, o împrejurare despre care Dawadi spune că a fost decisivă pentru succesul evacuării. Elevii veniți cu autobuzele au fost urcați din nou în vehicule, iar șoferilor li s-a cerut să părăsească imediat zona.
Câțiva copii au leșinat în timpul evacuării, fiind duși în siguranță cu motocicletele profesorilor. Directorul a explicat că și-a făcut rapid calculul riscului: dacă avertismentul era fals, elevii pierdeau cel mult o zi de școală; dacă îl ignora, sute de oameni puteau muri. La ora 9:23, la aproximativ 13 minute de la primul avertisment, torentul de apă, noroi și resturi a lovit zona.
Școala a fost distrusă în câteva secunde. Cel puțin un profesor era în continuare dat dispărut luni. Aproape 1.
000 de morți în Nepal Salvarea celor 900 de elevi contrastează puternic cu bilanțul catastrofei. Aproximativ 4. 200 de persoane erau date dispărute luni, la mai puțin de o săptămână după ce apele au devastat văile himalayene.
Autoritățile raportaseră deja aproape 1. 000 de morți și se așteptau ca bilanțul să crească. Inundațiile au distrus locuințe, drumuri și poduri și au perturbat comunicațiile.
În Bharatpur, sute de cadavre aduse de ape au depășit capacitatea morgilor locale, în timp ce salvatorii încercau să ajungă și la muncitori blocați în tunelurile unor hidrocentrale. Au supraviețuit, dar nu mai au școală Pentru Dawadi, dezastrul are și o dimensiune personală: înainte să devină director, el însuși a fost elev al școlii pe care viitura a distrus-o. Din instituția construită de-a lungul mai multor ani ar mai fi rămas doar două autobuze.
După ce a reușit să salveze viețile copiilor, directorul se confruntă acum cu o altă problemă: găsirea unui loc în care cei peste 1. 600 de elevi să își poată relua cursurile.