Urmăreşte Jurnalul pe Discover Adaugă Jurnalul ca sursă preferată Dârzenie versus reziliență: nuanța pe care a subliniat-o Mirabela Grădinaru la summitul de la Kiev Un cuvânt românesc pe care nu îl auzim foarte des în conversațiile de zi cu zi a ajuns în atenția internațională, la Kiev. „Dârzenie” a fost termenul ales pentru a reprezenta România în Vocabularul Global al Rezilienței, lansat în cadrul celui de-al șaselea Summit al Primelor Doamne și al Primilor Domni.
Potrivit Dicționarului Explicativ al Limbii Române (DEX), „dârzenie” este definit ca „faptul de a fi dârz; fire sau manifestare dârză”, cu trei sensuri principale: Îndrăzneală, curaj, hotărâre, cutezanță, cu nuanța suplimentară de înverșunare. Neînduplecare, perseverență, extins, la nevoie, spre îndărătnicie sau încăpățânare. Mândrie, semeție.
Cuvântul provine din adjectivul „dârz” (curajos, neînduplecat, mândru), la care se adaugă sufixul „-enie”. La rândul său, „dârz” își are originea în limba slavă veche, de la cuvântul „drúzú”. Printre sinonimele consemnate de dicționarele românești se numără curaj, hotărâre, tenacitate, îndârjire și înverșunare, o gamă destul de largă, care merge de la fermitatea calmă până la o formă de rezistență aproape încăpățânată.
Cuvântul apare frecvent și în expresii idiomatice consacrate ale limbii române: „a pune piciorul în prag” (a se opune cu dârzenie la ceva, a avea o atitudine intransigentă) sau „a sta drept” (a avea o atitudine de neclintit, a fi dârz, curajos). Alegerea acestui termen specific, în locul unei traduceri simple pentru „reziliență”, nu este întâmplătoare. Cele două concepte se întâlnesc în ideea de rezistență în fața unei încercări, dar perspectiva rămâne diferită: reziliența implică, mai degrabă, adaptarea și revenirea după o dificultate, în timp ce dârzenia sugerează, în primul rând, refuzul de a ceda în timpul dificultății în sine, o poziție mai statică, mai fermă, centrată pe menținerea identității și a valorilor proprii sub presiune, nu neapărat pe capacitatea de a te reface ulterior.
Această nuanță explică, de altfel, și de ce Mirabela Grădinaru a descris „dârzenia” drept „actul tăcut și personal de a nu deveni ceea ce nu ești, sub presiune”, o definiție care pune accentul pe integritatea interioară, mai degrabă decât pe o strategie de adaptare la circumstanțe schimbătoare. Deși „dârzenie” nu este un termen arhaic sau necunoscut vorbitorilor de limba română , folosirea lui în conversațiile de zi cu zi rămâne relativ rară, comparativ cu sinonime mai frecvente, precum „curaj” sau „hotărâre”. Prezentarea sa la un summit internațional de asemenea vizibilitate a readus, cel puțin temporar, cuvântul în atenția publicului larg, un exemplu concret al modului în care un termen aparent modest din limba română poate căpăta, prin context, o greutate simbolică neașteptată.
Mirabela Grădinaru, partenera de viață a președintelui Nicușor Dan, a participat, luni, la Kiev, la reuniunea organizată de Prima Doamnă a Ucrainei, Olena Zelenska. Ediția din acest an, dedicată temei „Lumea în 2026: stabilitate în vremuri incerte”, a coincis cu aniversarea Zilei Independenței Ucrainei. În cadrul summitului a fost lansat Vocabularul Global al Rezilienței , un proiect prin care fiecare partener al șefilor de stat prezenți a fost invitat să propună un concept reprezentativ pentru propria țară, un cuvânt capabil să exprime, în limba sa națională, felul specific în care o societate rezistă și se adaptează în perioade dificile.
Pentru România, Mirabela Grădinaru a ales termenul „dârzenie”. „Cuvântul ‘dârzenie’ exprimă hotărâre, dar și capacitatea oamenilor și a comunităților de a rămâne în picioare atunci când circumstanțele sunt dificile, păstrându-și demnitatea, esența și sentimentul responsabilității. Este vorba despre protejarea a ceea ce este esențial, despre sprijinul reciproc și despre apărarea valorilor comune ale comunității noastre”, a explicat Mirabela Grădinaru, în discursul susținut la Kiev.