Urmăreşte Jurnalul pe Discover Adaugă Jurnalul ca sursă preferată primul selfie din lume a fost, de fapt, o probă de răbdare de 15 minute Selfie -ul nu e invenția Generației Z. S-a întâmplat în 1839, în Philadelphia, și a durat 15 minute Dacă azi îți ia trei secunde și cinci încercări ca să faci un selfie perfect, pregătește-te de o lecție de umilință istorică: primul selfie din lume nu doar că a existat cu mult înainte de iPhone, dar a fost, la propriu, un chin fizic.
Autorul lui? Un tip din Philadelphia, care habar n-avea că tocmai inventează unul dintre cele mai virale formate de conținut din istoria omenirii. Robert Cornelius avea 30 de ani și lucra la magazinul de lămpi și candelabre al familiei sale, în Philadelphia.
Nu era influencer, nu era fotograf profesionist, era, de fapt, chimist amator, fascinat de o tehnologie nou-nouță numită daguerotipie, inventată în Franța cu doar câteva luni înainte. Cornelius și-a construit singur camera, pentru că, evident, nu exista niciun magazin de unde să cumperi una, folosind o cutie și un obiectiv luat dintr-un binoclu de operă. Și-a montat improvizația în curtea din spatele magazinului familiei, ca să profite de lumina naturală, apoi a scos capacul obiectivului, a fugit în cadru, a stat nemișcat, privind ușor nesigur spre cameră, cu părul vâlvoi și gulerul ridicat și a acoperit apoi la loc obiectivul.
Aici vine partea care pune lucrurile în perspectivă: cât timp crezi că a stat Cornelius nemișcat, ca poza să iasă? Un minut întreg, minimum, unele surse spun chiar 10-15 minute. Nu secunde.
Minute. Fără să clipească, fără să se scarpine, fără să verifice pe ecran cum arată, pentru simplul motiv că nu exista niciun ecran. Practic, omul a făcut echivalentul unei ședințe de meditație extremă, doar ca să obțină o singură poză cu el însuși, fără nicio garanție că iese bine.
Pe spatele fotografiei, Cornelius a scris chiar el, cu mâna: „Prima poză din lumină vreodată luată. 1839. ” Nu știa, evident, că tocmai crease ceea ce Biblioteca Congresului SUA numește astăzi cel mai vechi portret fotografic existent din lume, și, din întâmplare, primul selfie documentat vreodată.
Imaginea este, în prezent, păstrată la Library of Congress, care a achiziționat-o în 1996, alături de alte lucrări ale lui Cornelius, ca parte a unei colecții istorice. Recent, în 2026, orașul Philadelphia a organizat chiar o petrecere tematică de „selfie”, la aproape 187 de ani distanță, ca omagiu adus geniului local care a pornit totul fără să vrea. Ironia supremă: Cornelius a renunțat la fotografie după doar trei ani, pentru a deveni un inovator de succes în industria energiei și a iluminatului, cariera lui reală, cea pentru care era, de fapt, pasionat.
A murit în 1893, cu 54 de ani înainte ca termenul „selfie” să fie măcar inventat, darămite să devină un cuvânt cu zeci de milioane de rezultate zilnice pe internet. Practic, omul a inventat un fenomen cultural fără să știe măcar cum să-l numească. Cine l-a inventat?
Nu Kim Kardashian. Nu Snapchat. Nu camera frontală a telefonului tău.
Un chimist amator din Philadelphia, în 1839, cu o cameră improvizată dintr-un binoclu de operă și răbdarea de a sta nemișcat 15 minute în curtea din spatele unui magazin de lămpi. Data viitoare când cineva îți spune că generația ta a inventat cultul selfie-ului, amintește-i: voi ați scurtat doar timpul de expunere de la 15 minute la 0,003 secunde. Ideea de bază, „vreau o poză cu mine, făcută de mine”, există de aproape două secole.