Urmăreşte Jurnalul pe Discover Adaugă Jurnalul ca sursă preferată Bancu, omul de încredere al lui Felipe Coelho Universitatea Craiova a avut în această vară un culoar european cum rar mai primești. Parcă și-a ales ea adversarii cei mai accesibili.
Nu i-au ieșit în cale Bodø/Glimt, Lyon, Celtic sau noua senzație norvegiană Viking. Liga Campionilor părea posibilă, Europa League era aproape obligatorie, iar în Bănie se vorbea deja despre marile seri de pe Oblemenco. Real Madrid?
Barcelona? Juventus? De ce nu?
Până la urmă, traseul era la îndemână. Numai că Știința a găsit din nou drumul cel mai scurt spre dezamăgire. A ratat Liga Campionilor, a ratat Europa League și a ajuns, după înfrângerea cu Ararat-Armenia, în ceea ce fotbalul european numește elegant Conference League.
În Bănie i se poate spune, fără prea multe menajamente, Divizia C. Însă în timp ce Craiova își căuta jocul prin Armenia, Hapoel Be’er Sheva s-a străduit să ne aducă la București fotbal adevărat. Israelienii au fost la câteva minute de Liga Campionilor, au condus, au visat și au ratat până la urmă calificarea.
A fost una dintre acele seri în care un singur gol schimbă complet harta unei toamne europene. Dacă Hapoel ar fi trecut mai departe, Giuleștiul putea primi Real Madrid, Barcelona, Bayern, Liverpool, Arsenal sau PSG. Nu știm care dintre marile forțe ar fi ajuns efectiv la București, dar simpla perspectivă era spectaculoasă.
Învingătoarea celor de la Hapoel, Sabah, a nimerit cu Barcelona, Man United, Dortmund, Villarreal, Arsenal și Napoli. Dacă ar fi reușit calificarea Hapoel, la București ar venit Barcelona, Napoli, Borussia Dortmund și Slavia Praga. Ar fi fost niște evenimente.
Hapoel a ratat Champions League, dar măcar nu ne-a lăsat fără spectacol. Campioana Israelului va juca meciurile de acasă în Giulești, iar în Europa League va primi Juventus, Celta Vigo, Dinamo Zagreb și OFI Creta. Nu e rău.
În lipsă de altceva, ne mulțumim și cu atât. Românii vor umple tribunele, iar fanii israelieni, italieni, spanioli, croați și greci vor umple centrul istoric al Bucureștiului. Va fi fotbal european la București, chiar dacă nu cu echipe românești.
Și aici este partea care doare cel mai tare. Ar fi fost infinit mai frumos ca Juventus să vină la București pentru o echipă românească. Sau să joace pe Oblemenco, în fața unui stadion plin, împotriva Craiovei.
Numai că echipele noastre s-au străduit să ne convingă, una după alta, că nu merită asemenea seri. Singurul aspect românesc este că în poarta spaniolilor de la Celta Vigo este portarul naționalei noastre Ionuț Radu. Așa că ne bucurăm pentru ce ne aduce Hapoel la București.
Craiova, în schimb, a avut o altă seară europeană în care a demonstrat că poate complica și ceea ce părea simplu. Ararat-Armenia a tras primul șut pe poartă abia la penalty-ul din prelungiri. Din păcate pentru olteni, a fost suficient.
Mora și-a pierdut mințile exact când trebuia să fie mai lucid decât oricând, a comis penalty-ul și a devenit, inevitabil, ținta serii. A avut noroc că prestația extrem de slabă a lui Baiaram i-a oferit concurență serioasă pentru titlul de „cel mai slab jucător de pe teren”. Craiova a jucat, în rest, în nota acestui început de sezon: fără nicio idee de joc, așteptând ca Bancu să mai nimerească vreun șut de la distanță și ca Baiaram să reușească, în sfârșit, să dribleze pe cineva.
Ar fi fost, de altfel, un moment important: primul dribling reușit din acest sezon. „Perla Băniei” promisese după eliminarea cu Levski Sofia că își va da viața pe teren în Armenia. Probabil că între timp s-a răzgândit.
Pe teren nu s-a văzut nici viața, nici măcar vreo mare dorință de a vrea mai mult de la acest sezon european. Și aici ajungem la problema fundamentală a Craiovei: nu este doar o problemă de jucători. Este o problemă de organizare, de joc și de antrenor.