Termenul „maxxing” provine din cultura jocurilor video, din conceptul de „min-maxing”, prin care jucătorii încearcă să maximizeze anumite caracteristici ale unui personaj și să reducă la minimum trăsăturile considerate mai puțin utile, scrie The Conversation . Conceptul a ajuns ulterior în cultura online, în special prin looksmaxxing, o tendință axată pe maximizarea atractivității fizice.
De aici, sufixul „-maxxing” a fost preluat de numeroase comunități interesate de sănătate, alimentație, fitness și dezvoltare personală. La prima vedere, ideea poate părea pozitivă: să fii mai atent la ceea ce mănânci, să faci mai multă mișcare sau să încerci să-ți îmbunătățești anumite abilități. Problema apare atunci când îmbunătățirea nu mai are o limită.
Sufixul „-maxxing” a fost preluat de numeroase comunități interesate de sănătate, alimentație, fitness și dezvoltare personală. Imagine ilustrativă. Sursa foto: Sursă foto: Pexels Când grija pentru sănătate devine o formă de presiune Conceptul de „maxxing” presupune implicit că există un nivel maxim pe care îl putem atinge.
Numai că sănătatea, relațiile, starea de bine și stilul de viață nu funcționează precum statisticile unui personaj dintr-un joc. Viața se schimbă permanent, iar lucruri aflate în afara controlului nostru ne pot modifica rutina, obiectivele și chiar prioritățile. Potrivit analizei publicate de The Conversation, tendința poate fi utilă atunci când îi motivează pe oameni să adopte comportamente sănătoase.
Devine însă problematică atunci când transformă dezvoltarea personală într-un proces permanent de autosupraveghere și autocritică. Rețelele sociale pot amplifica fenomenul. Utilizatorii sunt expuși constant la imagini cu corpuri idealizate, rutine „perfecte”, diete stricte și persoane care susțin că au găsit metoda optimă pentru a arăta sau a se simți mai bine.
Astfel, apare mereu un nou lucru care trebuie îmbunătățit. De la „vreau să fiu mai bine” la „nu sunt suficient de bun” Una dintre consecințele posibile este schimbarea motivației. Dorința de a avea mai multă grijă de propria sănătate poate porni dintr-un motiv pozitiv, precum creșterea încrederii în sine.
În schimb, dacă obiectivul este alimentat de sentimentul că nu ești suficient de bun sau de comparația permanentă cu ceilalți, procesul poate deveni nesănătos. Cercetările citate în analiză au asociat consumul anumitor tipuri de conținut de pe rețelele sociale cu un risc mai mare de preocupare excesivă pentru musculatură și aspectul fizic, dar și cu preocuparea obsesivă pentru alimentația considerată „sănătoasă”. Cu alte cuvinte, încercarea de a elimina fiecare imperfecțiune poate ajunge să ne facă mult mai atenți la ceea ce considerăm că este în neregulă cu noi.
Soluția propusă: „moderation-maxxing” În locul obsesiei pentru atingerea unei versiuni „optime” a propriei persoane, autorii propun o idee mai puțin spectaculoasă, dar poate mai sănătoasă: „moderation-maxxing”, adică găsirea unui echilibru. Asta nu înseamnă abandonarea obiectivelor sau renunțarea la grijă față de sănătate. Înseamnă să observăm dacă eforturile de îmbunătățire încep să ne afecteze starea psihică, relațiile sau capacitatea de a ne bucura de viață.
Un rol important îl poate avea și autocompasiunea: acceptarea faptului că imperfecțiunea și schimbarea fac parte din experiența umană, fără ca acest lucru să însemne renunțarea la dezvoltare. Putem să vrem să fim mai buni fără să considerăm că versiunea noastră actuală nu este suficient de bună. În fond, „maxxing” este doar o denumire nouă pentru o dorință veche: aceea de a ne îmbunătăți.
Problema nu este dorința de progres, ci momentul în care optimizarea devine scopul în sine, iar viața ajunge să semene mai mult cu o listă nesfârșită de statistici care trebuie îmbunătățite decât cu ceva ce trebuie trăit .