Editoriale Articole Analize Anchete Video G4Plus Contact Donează Donează aici. Susține o presă liberă.
Funcționăm ca organizație non-profit, iar banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt destinați integral finanțării proiectului G4Media. Se pare că termenul a devenit una dintre noile insulte preferate ale Generației Z, folosit pe TikTok pentru videoclipuri care par ieftine, dar și pentru a ironiza gusturile altor utilizatori. Transformarea poliesterului într-o insultă spune însă ceva despre o schimbare mult mai amplă.
Dincolo de glumele de pe internet, există o reacție reală împotriva materialului care a ajuns astăzi cea mai produsă fibră sintetică din lume. Tinerii încep să respingă poliesterul din mai multe motive: haine care arată ieftin, materiale în care transpiri și, tot mai des, preocupări legate de posibilele efecte asupra sănătății. Cercetările în acest domeniu sunt încă în dezvoltare, însă unele studii sugerează că anumite substanțe folosite pentru vopsirea, tratarea sau obținerea efectului de evacuare a transpirației în materialele sintetice pot migra în contact cu pielea umedă – o preocupare relevantă mai ales în cazul hainelor pentru sport.
Estetica „Pilates princess”, cu seturile perfect asortate din materiale sintetice, începe să piardă teren, în timp ce echipamentul sport inspirat de anii ’90 revine în modă. Pentru unii, până și transpirația vizibilă pe haine a devenit parte din estetică. Gândește-te la Sylvester Stallone în Rocky sau la John Travolta în Perfect , filmul din 1985.
După ani în care hainele de sport au promis că elimină orice urmă de transpirație și mențin corpul aparent impecabil, ideea de efort vizibil începe din nou să pară autentică. O parte din reacția împotriva poliesterului are însă legătură cu impactul său asupra mediului. Fiind derivat din combustibili fosili, materialul nu este biodegradabil și poate elibera microplastice în timpul spălării.
Pe social media, discursul merge uneori mai departe. Unii influenceri vorbesc despre renunțarea la poliester aproape în același mod în care ar vorbi despre eliminarea zahărului din alimentație, folosind hashtaguri precum #naturalfibers, #antipolyester și #nontoxicclothing. Paradoxul?
Uneori, aceleași videoclipuri sunt urmate de haul-uri impresionante cu haine din bumbac și in cumpărate de la Zara. Subiectul a intrat inclusiv în discursul politic american. Departamentul pentru Agricultură al Statelor Unite a lansat recent inițiativa „Plant Not Plastic”, care încearcă să revitalizeze industria americană a bumbacului.
Instituția susține că fermierii americani au fost afectați prea mult timp de costurile în creștere, concurența externă și cantitatea mare de produse sintetice ieftine ajunse pe piață. Robert F. Kennedy Jr.
a distribuit în luna mai imagini ale campaniei cu personaje îmbrăcate în jeanși, călărind și petrecând timp în natură, alături de sloganul: „Real Americans wear cotton” – „Americanii adevărați poartă bumbac”. O mare parte din reacția online are de fapt legătură cu autenticitatea. Există percepția că unele branduri de modă își „catfish-uiesc” clienții: hainele arată foarte bine în fotografiile magazinelor online, dar când ajung acasă arată și se simt mult mai ieftin în realitate.
Un exemplu recent a fost controversa din jurul unei colecții-capsulă inspirate de celebrele pulovere Happy Stripe lansate de Gap în anii ’90. Produsele făceau parte din gama mai premium Gap Studio, costau până la 128 de dolari și s-au vândut rapid online. Problema a apărut când clienții au primit comenzile.
Mulți presupuseseră că produsele erau tricotate. În realitate, materialul avea imprimată fotografia unui tricot.