Editoriale Articole Analize Anchete Video G4Plus Contact Donează Donează aici. Susține o presă liberă.
Funcționăm ca organizație non-profit, iar banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt destinați integral finanțării proiectului G4Media. HealthyLife InspiRO Life Flexibilitatea, noul ritm al muncii Travel Sportz Fashion Timp liber ENTR Evenimente G4Debate Orașul meu Green News COHERO4EU Ochii pe rețele Tech Trends Showcase FERMA DUTTON pe SkyShowtime Apă și Energie Investiții la bursa WizzTravel Feed Your Brain Beach Please! Sweet Movie Mercedes-Benz (e)Sprinter: succesul afacerii mele!
4Mind Sport 2024 Home » Articole » VIDEO | De ce este greu să produci drone cu aripă fixă în România: Cum frânează lipsa spațiului aerian dedicat dezvoltarea acestor vehicule (Frontier Defense) VIDEO | De ce este greu să produci drone cu aripă fixă în România: Cum frânează lipsa spațiului aerian dedicat dezvoltarea acestor vehicule (Frontier Defense) 27 aug. 2026 Adrian Popa • Articole –> SHARE: WhatsApp icon Sursa foto: G4Media Adaugă-ne ca sursă preferată Urmărește-ne in Discover Ascultă articolul Dezvoltarea și producția de drone cu aripă fixă în România se lovesc de un blocaj structural major: lipsa infrastructurii de testare și a unui cadru de zbor dincolo de limita vizuală (BVLOS). Ciclul clasic de prototipare „trial and error” este grav afectat, fapt care limitează drastic numărul companiilor românești capabile să concureze pe piața sistemelor fără pilot.
Într-un interviu acordat în cadrul podcastului video „Frontier Defense” (Ep. 17) , Răzvan Costea-Bărluțiu, CEO al producătorului de drone de acest tip BraveX, a atras atenția asupra decalajului legislativ și operațional dintre România și statele din vestul Europei. El a declarat că producția locală de UAV-uri avansate este direct frânată de imposibilitatea de a valida rapid prototipurile în zbor.
Întrebat despre cât de prietenoasă este legislația autohtonă pentru un producător local de sisteme fără pilot, reprezentantul industriei a arătat că decalajul față de Europa de Vest este de cel puțin doi-trei ani. „Este… unde bifezi ‘nesatisfăcător’. Nu e foarte prietenos, dar reflectă nivelul general al dronelor, și nu numai în România.
În Vest avem coridoare de drone unde poți să zbori fără probleme – așa-numitele UAS (Unmanned Airspace) unde se poate zbura că și cum ai zbura un avion și unde poți să testezi într-un cadru organizat și controlat (unul este între Germania și Olanda, altul în Danemarca). Noi muncim pentru construcția unor astfel de spații. Avem sprijinul autorităților competente – ROMATSA, AACR – dar sunt destul de complicate părțile legislative”, a explicat Răzvan Costea-Bărluțiu.
Pentru dronele cu aripă fixă și motoare cu reacție, care au viteză mare, regulile actuale de tip VLOS (Visual Line of Sight – în raza vizuală directă a operatorului) sunt complet insuficiente pentru maturizarea produsului industrial. „Suntem foarte puțini în România care facem așa ceva, iar un impediment este exact această dificultate de testare. Există legislație ce-ți permite să zbori un prototip în VLOS, dar aia te ajută cât te ajută.
Dacă vorbim de drone cu motor cu reacție – cum suntem noi producători din România care facem asta și printre puținii din Europa – a trebuit să găsim alternative: poligoanele militare sunt un exemplu, și am mai folosit cu succes poligonul de la Caransebeș, care a devenit privat și unde am putut obține NOTAM pentru misiunile pe care le aveam de făcut”, a punctat invitatul. Lipsa zonelor dedicate de testare crește riscul financiar și tehnologic pentru producătorii locali și îi obligă la o precizie extremă de proiectare digitală încă din faza primului prototip fizic. „Secretul nostru a fost că toate modelele pe care le-am construit au zburat din prima, ceea ce e o performanță majoră.
Altfel, în lipsa acestei abilități de a testa rapid, cred că ne-ar fi luat mult mai mult timp și resurse să ajungem la un produs matur”, a concluzionat reprezentantul BraveX.