Urmăreşte Jurnalul pe Discover Adaugă Jurnalul ca sursă preferată Sursa foto: Hepta/Yayoi Kusama, artista care și-a pictat fricile, a murit la 97 de ani Yayoi Kusama, una dintre cele mai originale și mai ușor de recunoscut artiste ale lumii contemporane, a murit la vârsta de 97 de ani. Bulinele, dovlecii uriași și camerele sale cu oglinzi au cucerit marile muzee, moda și generația rețelelor sociale.
În spatele universului viu colorat s-a aflat însă o existență marcată de halucinații, traume, sărăcie și o luptă permanentă cu suferința psihică. Artista japoneză Yayoi Kusama a murit pe 14 august 2026, într-un spital din Tokyo. Decesul a fost anunțat joi, 27 august, de studioul care îi administra activitatea.
Cauza morții nu a fost făcută publică. „A continuat să picteze până în ultimele sale zile, fără să lase pensula din mână”, au transmis reprezentanții Yayoi Kusama Studio, evocând preocuparea artistei pentru „iubirea eternă” și „sufletul etern”. ››› Vezi galeria foto ‹‹‹ De la pictură, sculptură și instalații la performance, film, modă, poezie și romane, Kusama a construit una dintre cele mai neobișnuite cariere din arta ultimului secol.
A fost, pe rând, o tânără rebelă care a fugit din Japonia, o figură radicală a avangardei newyorkeze, o artistă aproape uitată și, în cele din urmă, un fenomen cultural mondial. Yayoi Kusama s-a născut la 22 martie 1929, în orașul Matsumoto, într-o familie înstărită care deținea o pepinieră și comercializa semințe. Copilăria sa a fost însă departe de a fi liniștită.
Artista a descris mai târziu o familie profund conflictuală și o mamă care nu îi încuraja dorința de a picta. Primele halucinații vizuale și auditive ar fi apărut când avea aproximativ zece ani. Kusama a povestit că, după ce a privit o față de masă cu flori roșii, a avut impresia că modelul se răspândește peste tavan, ferestre, pereți și propriul corp.
A început să deseneze aceste viziuni pentru a-și controla frica. Bulinele, plasele și florile care se multiplicau la nesfârșit nu au reprezentat, așadar, o simplă alegere decorativă. Ele proveneau din experiențele sale perceptive și au devenit instrumentul prin care artista încerca să dea o formă unei realități interioare copleșitoare.
Mai târziu, Kusama avea să numească acest proces „auto-anihilare”: dizolvarea individului într-un univers nesfârșit de forme repetitive. După ce a studiat pictura tradițională japoneză Nihonga la Kyoto, Kusama s-a simțit constrânsă de regulile artistice și sociale ale Japoniei postbelice. În 1957 a plecat în Statele Unite, iar în anul următor s-a stabilit la New York.
A ajuns într-un oraș în care scena artistică era dominată aproape în întregime de bărbați. A trăit în sărăcie, a lucrat până la epuizare și și-a promovat singură creațiile, într-o perioadă în care accesul unei femei japoneze la marile galerii era extrem de dificil. Primele lucrări care au atras atenția criticilor au fost picturile din seria „Infinity Nets”, pânze uriașe acoperite de mii de bucle mici, realizate obsesiv, până când suprafața părea că nu mai are început sau sfârșit.
Unele dintre aceste creații anticipau direcții care aveau să fie asociate ulterior cu minimalismul și arta conceptuală. Kusama a lucrat în același mediu cu Andy Warhol, Donald Judd, Claes Oldenburg și alți artiști care aveau să devină nume majore ale artei americane. Deși influența ei asupra avangardei anilor ’60 este astăzi recunoscută, succesul și avantajele financiare de care s-au bucurat colegii săi bărbați au ocolit-o mult timp.
În anii 1960, Kusama a depășit limitele picturii și a creat sculpturi moi, instalații, filme experimentale, prezentări de modă și „happenings” organizate în spațiul public. A devenit cunoscută pentru acțiunile în care picta buline pe corpurile participanților și pentru protestele împotriva Războiului din Vietnam. Nuditatea folosită în aceste evenimente nu urmărea doar provocarea publicului.