Urmăreşte Jurnalul pe Discover Adaugă Jurnalul ca sursă preferată Pexels/ Protecţia socială trebuie menţinută pentru persoanele vulnerabile, dar dezvoltarea economică ar trebui să reducă numărul celor dependenţi de aceasta România nu-şi mai poate permite finanţarea consumului pe datorie, în condiţiile în care aproximativ 83,9 miliarde de euro din principalul datoriei publice vor ajunge la scadenţă în perioada 2027-2030, susţine preşedintele Pactului Naţional pentru Agricultură şi Dezvoltare Durabilă (PNADD), dr. ing Nicu Vasile, într-o analiză economică publicată astăzi.
„Aproape 84 de miliarde de euro vor ajunge la scadenţă în 2027-2030. România trebuie să aleagă între o economie bazată pe consum şi una bazată pe producţie, procesare şi investiţii, România intră într-o perioadă extrem de dificilă pentru finanţele publice. În următorii patru ani, statul trebuie să refinanţeze aproximativ 83,9 miliarde de euro numai din principalul datoriei publice ajunse la scadenţă, fără a include deficitele viitoare, dobânzile şi noile împrumuturi”, afirmă Nicu Vasile, fost preşedinte AL Ligii Asociaţiilor Producătorilor Agricoli din România, în analiza transmisă de organizaţie.
Potrivit acestuia, datoria publică a depăşit deja pragul de 60% din PIB la sfârşitul primului trimestru din 2026. Totodată, el atrage atenţia asupra raportului dintre cheltuielile cu asistenţa socială şi investiţiile publice. „În 2026, se estimează că statul va cheltui cu asistenţa socială 249,2 miliarde lei, adică 12,2% din PIB, în timp ce investiţiile publice sunt proiectate la 160 miliarde lei.
Această comparaţie nu înseamnă că România nu trebuie să îşi protejeze populaţia vulnerabilă. Asistenţa socială este necesară şi trebuie menţinută pentru cei care au nevoie de ea”, potrivit analizei citate. În opinia sa, banii publici ar trebui orientaţi într-o măsură mai mare către investiţii productive.
„Dacă banii publici sunt transformaţi în investiţii productive, cu un grad mare de multiplicare, cum ar fi în fabrici, procesarea alimentară, energie, infrastructură, agricultură performantă, cercetare şi educaţie profesională, economia ar genera: locuri de muncă, venituri, profituri, taxe, contribuţii, exporturi, creştere economică. În schimb, o economie dependentă de consum şi transferuri sociale riscă să intre într-un mecanism falimentar pentru ţară: împrumuturi, consum, importuri, deficit comercial, noi împrumuturi, dobânzi, taxe mai mari”. Nicu Vasile consideră că au fost făcuţi paşi în direcţia sprijinirii investiţiilor, însă la o scară încă redusă.
„În 2026 există o schimbare de direcţie: Guvernul a aprobat o schemă de 5,313 miliarde lei pentru investiţii în industria prelucrătoare, destinată inclusiv sectoarelor în care România are importuri ridicate şi înregistrează un deficit comercial mare . Investiţiile eligibile pornesc de la 50 milioane lei. În 2025, schemele de ajutor de stat gestionate de Ministerul Finanţelor au însemnat finanţări de 1,85 miliarde euro, care au atras investiţii totale de peste 4,2 miliarde euro şi peste 36.
000 de locuri de muncă. Dar aceasta trebuie să devină o politică economică naţională, nu o serie de programe izolate”, arată acesta în analiza sa. În analiza sa, problema structurală a economiei româneşti este legată şi de ponderea importurilor în consum.
„Nu faptul că românii consumă, ci faptul că o parte prea mare din consum este alimentată de importuri, aceasta este problema economiei româneşti. Nu putem rezolva această problemă doar prin creşteri de taxe aşa cum a făcut în ultimul an Guvernul Bolojan. Limitele acestei politice bazate doar pe taxare pentru reducerea deficitului bugetar le vedem astăzi cu toţii.
Sărăcirea populaţiei şi trimiterea în faliment a zeci de mii de firme au dus la o scăderea economică fără precedent, chiar mai mare decât în perioada crizei economice asociate pandemiei de Covid”, a adăugat Nicu Vasile.