Urmăreşte Jurnalul pe Discover Adaugă Jurnalul ca sursă preferată Magnific/Ai zile de concediu rămase? Ce spune noua decizie a Înaltei Curți O decizie recentă a Înaltei Curți de Casație și Justiție schimbă regulile pentru zilele de concediu neefectuate: acestea nu se pierd automat după 18 luni.
Toamna aduce, pentru mulți angajați, aceeași grijă recurentă: mai am zile de concediu neefectuate și nu știu dacă le pierd sau dacă pot fi plătite. Răspunsul s-a schimbat recent, printr-o decizie a Înaltei Curți de Casație și Justiție (ÎCCJ), publicată chiar în august 2026 , care clarifică o problemă asupra căreia existau interpretări contradictorii de ani de zile. Codul Muncii garantează tuturor salariaților dreptul la concediu de odihnă anual plătit, ca drept personal și inalienabil, care nu poate fi cedat sau limitat.
Durata minimă legală este de 20 de zile lucrătoare pe an, valabilă pentru majoritatea angajaților, cu posibilitatea de a crește odată cu vechimea în muncă sau prin prevederi mai favorabile din contractul individual sau colectiv de muncă. Anumite categorii de angajați, persoanele cu handicap, tinerii sub 18 ani sau salariații care lucrează în condiții periculoase sau grele beneficiază, de asemenea, de zile suplimentare de concediu. Dacă un angajat nu reușește să-și efectueze toate zilele de concediu până la finalul anului calendaristic, legea permite reportarea acestora, dar nu pe termen nelimitat.
Zilele neefectuate pot fi reportate pentru o perioadă de maximum 18 luni de la finalul anului în care au fost acordate. Practic, concediul din 2026, neefectuat până la 31 decembrie, poate fi reportat și folosit până cel târziu în iunie 2028. Compensarea în bani a zilelor de concediu neefectuate este permisă, ca regulă generală, doar într-o singură situație: la încetarea contractului individual de muncă, indiferent de motiv, demisie, concediere, pensionare sau expirarea contractului.
În timpul derulării normale a raportului de muncă, angajatorul nu are voie să plătească zilele de concediu neefectuate în locul acordării lor efective, scopul legii fiind tocmai acela de a proteja dreptul real la odihnă, nu de a-l transforma într-un bonus financiar. Până de curând, mulți angajatori și angajați presupuneau că, odată depășit termenul de 18 luni, zilele de concediu neefectuate se pierd automat, definitiv. O decizie a Înaltei Curți de Casație și Justiție, publicată în Monitorul Oficial pe 11 august 2026 și devenită, din acel moment, obligatorie pentru toate instanțele din România, arată însă că lucrurile sunt mai nuanțate.
Cazul care a ajuns la ÎCCJ a pornit de la un fost procuror care a solicitat plata a 146 de zile de concediu de odihnă neefectuat, acumulate în perioada 2008-2020, în timp ce lucrase la Parchetul de pe lângă Tribunalul București și la Consiliul Superior al Magistraturii. În primă instanță, Tribunalul București apreciase că dreptul era prescris, însă fostul procuror a contestat soluția, iar dosarul a ajuns, în cele din urmă, la instanța supremă. Potrivit deciziei ÎCCJ: „Pentru intervalul care depăşeşte termenul de report de 18 luni (…) dreptul de a obţine compensarea în bani a zilelor de concediu de odihnă subzistă atunci când angajatorul nu a oferit în mod efectiv angajatului posibilitatea de a exercita acest drept.
” Distincția pe care o introduce decizia ÎCCJ este esențială și depinde de un singur factor: cine este responsabil pentru faptul că angajatul nu și-a putut lua concediul. Dacă neefectuarea concediului este imputabilă angajatorului, adică dacă acesta nu poate demonstra că i-a oferit efectiv angajatului posibilitatea reală de a-și lua zilele libere, dreptul la concediu se păstrează chiar și după depășirea celor 18 luni, iar zilele respective pot fi compensate în bani la încetarea contractului de muncă. Nu este suficient ca angajatorul să invoce simplul fapt că au trecut cele 18 luni; trebuie analizat dacă salariatului i s-a oferit, în mod concret și real, posibilitatea de a-și efectua concediul.