Urmăreşte Jurnalul pe Discover Adaugă Jurnalul ca sursă preferată Geo Bogza, aka Gheorghe Bogza, adică Gheorghe Bufniță. Scriitorul și poetul Geo Bogza (1908-1993), teoretician al avangardei și reprezentant al suprarealismului românesc, este frate al muzicianului Alexandru Bogza și al scriitorului Radu Tudoran (pseudonim al lui Nicolae Bogza).
Dar să deslușim ce hram le poartă numele! De unde avem numele de Bogza? „«Bogză» e un termen vechi românesc pentru bufniță, buhă.
«Nu se vor mânca … struțul și bogza și babița» (Biblia de la București, 1688). Va ajunge nume de familie: Bugza, Bogza. De asemenea, nume de localitate – Bogza (Vrancea), Bogzești (Neamț, Basarabia).
Cuvânt cu amprentă onomatopeică – bu-hu… bu-hu… – va da în slava sud-dunăreană buhal (бухал) – bufniță mare. În română, va fi folosită terminația «za» (ca la pupăză, cinteză etc. ) pentru numele știutei păsări de noapte.
Buhză/Bohză a fost pronunțat în unele părți ale Munteniei și Moldovei ca «bogză». Huhurez, bufniță, cucuvea vor fi preferate mai apoi în textele religioase, impunându-se în limba română literară. (În limbajul de azi, așadar, Gheorghe Bufniță)”, a comentat harnicul etnolog Gheorghiță Ciocioi în deschiderea „Dicționarului” de astăzi.
Dar să trecem la alt nume, unul cu sonorități istorice – Báthory: „Ce semnificație are numele familiei Báthory – care a dat mai mulți principi Transilvaniei? Numele «se trage» de la localitatea Nyírbátor din Ungaria de astăzi. În trecut, aceasta se numea Batur/Bátor.
Un nume mongolo-turcic (batır, bator, bağatur). Intrat în maghiară de timpuriu. Întâlnit și în cumană.
Cu înțelesul de viteaz, curajos, erou (a se vedea, de pildă numele capitalei Mongoliei – Ulan Bator – Viteazul Roșu). În 1279, regele Ladislau al IV-lea (Ladislau Cumanul) a donat moșia Bátor clanului Gutkeled – o familie nobiliară șvabă, ai cărei strămoși poposiseră în Ungaria în secolul al XI-lea. Din clanul dat s-a desprins mai apoi celebra familie Báthory, ce și-a luat numele după așezarea Bátor.
(Calul bătrân și slab al Fefeleagăi lui Agârbiceanu, părtaș la destinul tragic al stăpânei sale, era și el un curajos, un viteaz – Bator)”. În continuare, o chestiune nu doar interesantă, ci și de utilitate publică: de ce o viitoare stație de metrou de pe Șoseaua Giurgiului n-ar trebui să se numească Luică. Cum se tălmăcesc Luica și Luică?
Filologul Gheorghiță Ciocioi are cuvântul: „Ca un făcut, multe rele se țin de partea de sud a Bucureștilor… Vestea bună e că «porțile orașului» (două vile «cu turnulețe», ce străjuiesc de decenii intrarea în Capitală, pe Giurgiului) vor fi demolate, pentru a face loc noii magistrale de metrou. Deloc o veste rea poate că unele stații sunt legate de străzi și cartiere.
Totuși, lângă «Cajal» (stația de la cimitirul evreiesc), o stație Luică! ”. Și ce înseamnă, așadar, Luică, Luica?
Din nou Gheorghiță Ciocioi: „Numele sunt unele sud-slave, bulgărești. Luica e un sat din județul Călărași. În trecut, s-a numit Luica-Cotroceni – moșia de aici aparținând mănăstirii Cotroceni.
Așezarea s-a format pe râul Luica”. Și Luica ce înseamnă? „Luica provine din cuvântul slav «liulka», întâlnit dialectal ca «luika».
Înțelesul e cel de «leagăn»/«lul» (pentru copii) – de la verbul a legăna («liuleia»). Albia/copaia de mici dimensiuni în care este legănat un prunc e numită cel mai adesea liulka/luika. Forma de relief – o vale largă și puțin adâncă – va fi cea care va da numele satului din Călărași.
” Un nume frumos! Și Luică? „Luică are însă un cu totul alt înțeles în slava-sud dunăreană și în bulgară.
Luică (luikea, luikeă) este o poreclă pentru «cineva care bea foarte mult» (Ilcev, 579), care se leagănă/clatină, care abia se mai ține pe picioare din pricina consumului de alcool, «bețivan». Mai pe românește, «Mangă»”. Urmează stația (de metrou) „Mangă”!
Cum s-a impus „bețivanul” de la sud de Dunăre la noi, la nord de fluviu?