Urmăreşte Jurnalul pe Discover Adaugă Jurnalul ca sursă preferată Hepta/Puterea minții, testată științific Ideea că mintea poate influența organismul nu mai aparține doar meditației și terapiilor alternative. Cercetătorii au observat că simpla concentrare asupra unei zone iritate a redus reacția inflamatorie la majoritatea participanților.
Rezultatul deschide o întrebare fascinantă: putem învăța creierul să ajute corpul să se repare? Ideea de a-ți „căli mintea” pentru a trece peste durere sau disconfort este larg răspândită. Un nou studiu sugerează însă că, cel puțin în cazul unor reacții inflamatorii, a acorda atenție senzațiilor transmise de organism ar putea ajuta corpul să își regleze mai bine răspunsul imun.
Cercetarea, realizată de o echipă coordonată de neurologul Liron Rozenkrantz de la Universitatea Bar-Ilan din Israel și publicată în Nature Human Behaviour, indică o legătură directă între atenție și reglarea sistemului imunitar. Inflamația reprezintă unul dintre principalele mecanisme prin care organismul reacționează la infecții sau leziuni. În zona afectată apar căldură și umflături, iar celulele sistemului imunitar sunt mobilizate pentru a răspunde amenințării, scrie Science Alert.
În același timp, sistemul nervos transmite creierului informații despre ceea ce se întâmplă în organism. Aceste semnale pot fi percepute sub forma unor senzații precum mâncărime, usturime sau arsură. Pentru a testa dacă atenția acordată acestor senzații influențează doar percepția durerii sau și răspunsul imun, cercetătorii au folosit testul cutanat cu histamină, utilizat în mod obișnuit pentru evaluarea reacțiilor alergice.
În primul experiment au participat 37 de adulți sănătoși. Fiecare participant a efectuat testul cutanat în două sesiuni diferite. Într-una dintre sesiuni, voluntarii au fost instruiți să își concentreze atenția asupra senzațiilor provenite din zona inflamată.
În cealaltă, atenția le-a fost direcționată către videoclipuri menite să îi distragă. Rezultatele au fost surprinzătoare. Participanții au perceput disconfortul ca fiind mai intens atunci când se concentrau asupra inflamației.
Cu toate acestea, reacția inflamatorie propriu-zisă a fost mai redusă. Dimensiunea medie a zonei umflate, numită „wheal”, a fost de aproximativ 3,5 milimetri atunci când participanții își concentrau atenția asupra inflamației, comparativ cu 5 milimetri atunci când erau distrași. Și zona de roșeață din jurul reacției a fost mai mică în condiția de concentrare: 10,6 milimetri, față de 14 milimetri în cazul distragerii.
Aproximativ 90% dintre participanți au prezentat o reacție inflamatorie mai puternică atunci când atenția le era distrasă. Cercetătorii au observat diferențe și în evoluția reacției cutanate. După 20 de minute, aproape 90% dintre participanții care își concentraseră atenția asupra senzației aveau o zonă inflamată care era deja stabilă sau începea să se reducă.
În grupul în care atenția fusese direcționată în altă parte, proporția a fost de doar 46%. Un al doilea experiment, realizat pe 20 de participanți, a produs rezultate similare. Voluntarii au privit forme abstracte, folosindu-le fie ca elemente care să le amintească să se concentreze asupra pielii iritate, fie concentrându-se asupra formelor în sine.
Inflamația a fost din nou mai redusă atunci când atenția era îndreptată către senzația internă. Cercetătorii consideră că atenția ar putea transmite creierului informații mai precise despre ceea ce se întâmplă în organism. Concentrarea asupra senzației inflamatorii ar putea crește importanța semnalului pentru creier, oferindu-i mai multe informații despre intensitatea și localizarea reacției.
Acest lucru ar putea permite organismului să ajusteze mai precis răspunsul imun. Pentru a verifica această ipoteză, cercetătorii au repetat experimentul după amorțirea zonei cu lidocaină. Atunci când senzația era diminuată, efectul atenției asupra inflamației devenea mai slab, dar nu dispărea complet.