Urmăreşte Jurnalul pe Discover Adaugă Jurnalul ca sursă preferată Hepta/ „Îşi permite România să susțină noi angajamente de cheltuieli pe termen lung, fără să transfere nota de plată în viitor? ”, este întrebarea de la care pornește analiza ministrului Finanțelor Noua lege a salarizării din sectorul public intră într-o zonă decisivă a negocierilor politice, iar principala întrebare nu mai este doar cât de mari pot fi salariile, ci și dacă România își poate permite să susțină aceste cheltuieli pe termen lung.
Ministrul Finanțelor, Alexandru Nazare, atrage atenția că diferența dintre o majorare salarială acordată temporar și una care intră definitiv în grila de salarizare este esențială pentru bugetul de stat. În cazul salariilor, orice sumă suplimentară introdusă în sistem devine, în timp, o obligație recurentă. În discuția cu liderii partidelor politice privind noua lege a salarizării, Ministerul Finanțelor a pus accent pe anvelopa suplimentară de aproximativ 8 miliarde de lei pe an, convenită politic, și pe riscul ca această sumă să fie depășită prin noi solicitări.
„Îşi permite România să susțină noi angajamente de cheltuieli pe termen lung, fără să transfere nota de plată în viitor? ”, este întrebarea de la care pornește analiza ministrului Finanțelor. Problema nu este doar valoarea unei majorări în primul an.
Costul real trebuie calculat pe termen mediu și lung. O cheltuială salarială introdusă permanent în buget nu dispare după un exercițiu financiar. Ea se repetă în fiecare an și poate genera efecte suplimentare prin contribuții, sporuri, actualizări și eventuale revendicări ale altor categorii profesionale.
De aceea, Ministerul Finanțelor face diferența între anvelopa suplimentară de aproximativ 8 miliarde de lei și variantele mai mari vehiculate în spațiul public. „Nu vorbim despre bani în plus față de cele 8 miliarde agreate prin acord politic – care reprezintă tot o sumă suplimentară la bugetul actual – cheltuiți o singură dată. Vorbim despre miliarde de lei în plus în fiecare an, adăugate la o cheltuială salarială care, odată introdusă în buget, devine recurentă,” a mai spus Nazare.
Mesajul Finanțelor este că o lege a salarizării nu poate fi evaluată doar prin avantajele imediate pentru angajați. Ea trebuie analizată și prin prisma capacității statului de a menține acele drepturi peste cinci, zece sau chiar mai mulți ani. Potrivit datelor prezentate de Ministerul Finanțelor, cheltuielile cu masa salarială din sectorul public au ajuns la un nivel ridicat în raport cu veniturile colectate de stat.
În 2024, masa salarială publică reprezenta echivalentul a aproape 40% din veniturile fiscale, comparativ cu aproximativ 26% la nivelul Uniunii Europene. România avea astfel cea mai ridicată pondere dintre statele membre, conform datelor invocate de minister. Această statistică nu înseamnă că toți angajații din sectorul public sunt plătiți corespunzător și nici că toate diferențele salariale existente sunt justificate.
Din contră, una dintre mizele noii legi este tocmai corectarea inechităților dintre profesii, funcții și familii ocupaționale. Problema este însă cum poate fi făcut acest lucru fără ca o corecție necesară să genereze o nouă problemă bugetară. Ministrul Finanțelor susține că evoluția masei salariale din România a fost mai volatilă decât media europeană.
După ajustările din 2022 și 2023, cheltuielile au crescut din nou în 2024, în timp ce reducerea din 2025 a venit pe fondul măsurilor de consolidare fiscală. Pentru Ministerul Finanțelor, această succesiune trebuie evitată prin noua lege. „România are nevoie de o salarizare predictibilă, construită pe reguli și limite multianuale, nu de majorări care ulterior nu mai pot fi finanțate și trebuie suspendate sau corectate.
” Cu alte cuvinte, o majorare salarială care nu poate fi menținută poate ajunge să producă exact efectul invers celui urmărit.