Editoriale Articole Analize Anchete Video G4Plus Contact Donează Donează aici. Susține o presă liberă.
Funcționăm ca organizație non-profit, iar banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt destinați integral finanțării proiectului G4Media. Ca în fiecare vară, din 2016 încoace, studenţii şi profesorii de la Facultatea de Teologie, Litere, Istorie şi Arte, secţia din Piteşti, au revenit în vechea aşezare din judeţul Vâlcea, cunoscută pentru exploatarea sării, pentru a scormoni zona în căutarea de vestigii care să le ofere date despre viaţa oamenilor care au trăit pe aceste meleaguri acum mai bine de 2. 000 de ani.
După ce mai mulţi ani au făcut săpături într-o zonă în care au descoperit o necropolă, de data aceasta cercetătorii au ales Cetatea 3, pe care arheologul Dumitru Berciu, împreună cu Emil Moscalu, a verificat-o în 1967, dar despre care nu se ştie mai nimic, deoarece nu s-au păstrat rezultatele cercetării de atunci. Astfel, echipa de studenţi şi profesori şi-a propus să clarifice configuraţia acestei secţiuni din Buridava şi să prezinte o imagine cât mai clară despre ceea ce a fost odinioară în aceste locuri, transmite Agerpres. „La prima vedere am putea avea de-a face cu o dublă fortificaţie.
Deci am putea vorbi de o cetate în adevăratul sens al cuvântului, aşa cum arată deja şi secţiunile pe care le-am tras, printr-un posibil val cu palisadă. Până acum am descoperit în zona fortificaţiei gropi de la nişte stâlpi, de la pari. Probabil că ei sunt parte a fortificaţiei.
Am găsit şi bucăţi de tencuială, de zidărie, să spunem aşa, de chirpici, probabil de la o construcţie ceva mai mare. Altfel, obiecte încă nu, dar nici nu am intrat, să spunem, pe nivelul antic propriu-zis. Aşteptările noastre sunt ca aceste cercetări să ne confirme că avem de a face într-adevăr cu construcţii şi cu o cetate, dar niciodată nu poţi să ştii, aşa cum ni s-a întâmplat şi pe terasa VIII.
Când am venit în 2016, aşteptam să găsim ceva construcţii, un turn şi am început să săpăm de fapt într-o necropolă. Deci e prea devreme să ne pronunţăm”, a afirmat coordonatorul cercetării de la Ocnele Mari, conferenţiar universitar doctor Constantin Augustus Bărbulescu, decanul Facultăţii de Teologie, Litere, Istorie şi Arte. Arheologul Ovidiu Udrescu, profesor în aceleiaşi facultăţi, a precizat că este optimist în ceea ce priveşte rezultatele acestei cercetări, chiar dacă până acum nu au descoperit prea multe în noua zonă de cercetare.
„Într-adevăr, lucrurile arată un pic altfel pentru că, aşa cum spunea şi domnul decan, ne-am mutat din zona de necropolă, unde am săpat în anii trecuţi, într-o zonă de fortificaţie. Este normal ca obiectele să fie mai puţine, dar pe noi nu asta ne interesează. Ne interesează informaţiile, să ştim cum arăta fortificaţia, pentru că deşi în momentul de faţă vedem că avea două rânduri de valuri de apărare, val cu şanţ de apărare şi aşa mai departe, va trebui să venim cu mai multe răspunsuri.
Aici s-a săpat o singură campanie şi s-a renunţat, aşa că este o zonă care poate aduce un surplus de informaţii foarte bine venit. Se punea problema la un moment dat dacă Buridava a fost sau nu fortificată. Adică se ştia că a fost o aşezare importantă, dar erau persoane care contestau faptul că ar fi fost fortificată, iar dorinţa noastră este de a aduce cât mai multe informaţii”, a afirmat el.
De altfel, cercetătorii de la Universitatea Politehnica Bucureşti consideră că ceea ce s-a descoperit până acum la Ocnele Mari, reprezintă doar o mică parte a Buridavei Dacice. „Trebuie înţeles că epoca dacică, aşa cum ne este ea prezentată, ca un regat unic al Daciei, este departe de adevărul istoric. Clar, vorbim de nişte nuclee mai mici, de nişte regi mai mici care domină zone.
Cel de aici se bazează pe o resursă extrem de importantă – sarea.