Urmăreşte Jurnalul pe Discover Adaugă Jurnalul ca sursă preferată Ce riști dacă treci de geamandură Legea salvamarului: intri în apă pe steag roșu, 1. 500 lei amendă.
Steagul roșu arborat pe litoral ar putea deveni mai mult decât un avertisment pe care turiștii s-au obișnuit să-l ignore, iar intrarea în marea agitată și plonjatul în valurile uriașe ar putea costa scump. Un nou proiect de lege, care are ca scop creșterea siguranței în zonele de îmbăiere, vine cu amenzi de până la 1. 500 de lei pentru cei care intră în apă atunci când este interzis și până la 3.
000 de lei pentru cei care refuză să iasă la somația salvamarului. Și administratorii plajelor pot ajunge să plătească până la 30. 000 de lei, dacă nu respectă noile obligații privind semnalizarea, personalul de salvare și condițiile de supraveghere.
Mai mult, decizia privind siguranța îmbăierii într-o anumită zonă nu va mai depinde de administratorul care exploatează economic plaja, ci de personalul specializat în salvare. În fiecare vară, aceeași scenă se repetă pe litoral, la ștranduri, în apropierea lacurilor sau pe malurile râurilor: oamenii intră în apă, uneori chiar și atunci când condițiile sunt foarte periculoase, iar salvamarii încearcă să-i scoată din zonele de risc. Problema ar fi că, în forma actuală, regulile privind siguranța la îmbăiere sunt răspândite în mai multe acte normative, unele vechi de aproape trei decenii, iar anumite situații care apar frecvent în practică nu sunt reglementate deloc, spune deputatul Ștefan Tănasă, care propune o schimbare a acestui sistem.
Parlamentarul a depus, marți, la Senat, un proiect de lege privind siguranța persoanelor în zonele de îmbăiere. Pe lângă stabilirea unor sancțiuni usturătoare, inițiativa stabilește cine decide când apa devine periculoasă, cine răspunde pentru supraveghere și ce obligații au administratorii și cei care intră în apă. „În fiecare sezon estival, pe litoralul Mării Negre şi pe apele interioare ale țării, un număr de persoane îşi pierd viața prin înec.
O parte dintre aceste evenimente se produc în locuri amenajate pentru îmbăiere, în împrejurări în care riscul fusese semnalat: steagul care interzice intrarea în apă era arborat, iar persoana a intrat totuşi în apă. O altă parte, probabil mai însemnată, se produce acolo unde nu supraveghează nimeni şi unde nu se semnalizează nimic. Reglementarea în vigoare tratează prima situație ca pe o contravenție, iar pe a doua nu o tratează deloc”, se arată în expunerea de motive.
O primă schimbare vizează tocmai momentul în care apa mării sau dintr-un lac este declarată periculoasă. În prezent, conform expunerii de motive, administratorului zonei îi revine obligația de a arbora steagurile de avertizare, însă inițiatorul susține că aici intervine o problemă: administratorul poate fi, în multe cazuri, operatorul economic care exploatează sectorul de plajă și care are un interes financiar ca plaja să rămână accesibilă. „Interdicția de îmbăiere golește plaja și diminuează încasările”, se arată în document, astfel că decizia privind siguranţa publică este încredinţată, practic, persoanei care suportă costul economic al acestei decizii.
Noul proiect mută decizia către persoana care, conform inițiatorului, are competența tehnică de a aprecia condițiile de siguranță: „șeful postului de salvare acvatică – salvamar”. Acesta ar urma să dispună arborarea și ridicarea semnalizării de interdicție, în funcție de condițiile hidrometeorologice și de starea apei. Administratorul nu va mai putea dispune el însuși arborarea sau ridicarea steagului și nici nu va putea interveni asupra acestuia.
O altă vulnerabilitate a actualului sistem este, conform expunerii de motive, lipsa unei dovezi clare privind momentul în care a fost arborat steagul. Prin urmare, documentul introduce evidență a semnalizărilor de interdicție. Mai exact, fiecare post de salvare va trebui să țină un registru în care să fie consemnate imediat ora și momentul arborării și ridicării semnalizării.