Urmăreşte Jurnalul pe Discover Adaugă Jurnalul ca sursă preferată Hepta/Transilvania nu înseamnă doar castele medievale, legende despre vampiri și trasee turistice consacrate. În Harghita, experiența este definită mai degrabă de natură, liniște și contactul direct cu natura.
Departe de aglomerația din jurul Castelului Bran și de poveștile despre Dracula, o altă Transilvanie își așteaptă vizitatorii. În județul Harghita, munții, pădurile întinse, lacurile vulcanice și satele cu puternice influențe secuiești oferă o experiență departe de traseele turistice consacrate. La aproximativ 1.
550 de metri altitudine, în Munții Gurghiu, liniștea este întreruptă doar de trosnetul focului și de cântecul păsărilor. Patru păstrăvi sunt gătiți pe o lespede de piatră încălzită de flăcări, după o metodă folosită de localnici din generație în generație. „ Această zonă este foarte sălbatică.
Când vin aici la munte îmi încarc bateria, îmi încarc sufletul. Mă simt liber, ca vântul ”, spune Samir Teslovan, ghid și fotograf al faunei sălbatice din zonă. Dincolo de pădurea de molizi, brazi, fagi și pini se deschide o priveliște amplă asupra văilor și crestelor Carpaților Orientali.
În zilele senine, peisajul se întinde pe zeci și chiar sute de kilometri, până spre granițele României. Județul Harghita rămâne una dintre zonele mai puțin explorate ale Transilvaniei de către turiștii străini. Cea mai mare parte a vizitatorilor sunt români, deși regiunea oferă o combinație rară de natură sălbatică, patrimoniu cultural și activități în aer liber.
Pentru familiile care aleg o vacanță cu mașina, zona poate fi o alternativă mai liniștită la destinațiile montane aglomerate din Alpi sau Dolomiți. Satele, pensiunile și cabanele sunt răspândite printre păduri și văi, iar drumurile duc către lacuri, rezervații naturale și trasee montane. Influența secuiască este vizibilă pretutindeni.
Majoritatea locuitorilor din județ au origini maghiare, iar tradițiile locale se regăsesc în gastronomie, arhitectură și meșteșuguri. Gulașul, kürtőskalács și porțile tradiționale din lemn, decorate cu motive sculptate, fac parte din identitatea culturală a regiunii. Prima oprire este în apropiere de Sâncrăieni, într-o zonă dominată de munții Harghita.
Cazarea într-o cabană din lemn oferă acces rapid la peisajele naturale din împrejurimi, dar și la un stil de viață rural care pare desprins dintr-o altă epocă. Unul dintre punctele importante ale călătoriei este Lacul Sfânta Ana, singurul lac vulcanic din România. În apropiere se află turbăria Mohoș, o zonă cu vegetație specifică și peisaje care amintesc de perioadele glaciare.
Lacul poate fi explorat și cu barca, în timp ce pădurile care îl înconjoară oferă numeroase trasee pentru drumeții. Însă fauna sălbatică este una dintre principalele atracții ale regiunii. Harghita se numără printre zonele din Europa cu o densitate ridicată a urșilor.
În cadrul unei vizite la un observator pentru animale sălbatice, pot fi văzuți urși atrași de hrana amplasată în apropiere. Cea mai spectaculoasă întâlnire poate avea loc însă în afara oricărui observator: pe drumul către Lacul Sfânta Ana, o mamă și puiul ei au fost observați la marginea pădurii. Călătoria continuă spre nord, către Lacul Roșu, unde peisajul se schimbă radical.
Masivul Suhardul Mic domină zona, iar Lacul Roșu este înconjurat de versanți împăduriți și formațiuni stâncoase. Traseul duce spre Cheile Bicazului, una dintre cele mai spectaculoase zone montane din România. Pereții de calcar se ridică deasupra șoselei, iar Piatra Altarului, cu crucea metalică din vârf, este unul dintre reperele impresionante ale traseului.
Pe drum, o oprire la Castelul Lázár oferă o incursiune în istoria medievală a regiunii, înainte ca drumul să continue către Toplița, în nordul județului. O experiență uimitoare vine după o călătorie pe un drum forestier și o drumeție prin Munții Gurghiu. Lumina apusului pătrunde printre copaci, iar ghizii indică urmele lăsate de animalele sălbatice.