Urmăreşte Jurnalul pe Discover Adaugă Jurnalul ca sursă preferată Emilia Maiorescu-Humpel, sora lui Titu Maiorescu (SJAN Iași, Colecția Stampe) Emilia Maiorescu a fost născută în 6 august 1838 la Craiova, în familia lui Ioan şi a Mariei Maiorescu. Tânăra, soră a mult mai cunoscutului Titu Maiorescu, a studiat cu profesori particulari, mai întâi în oraşul natal, apoi la Bucureşti, Braşov, Sibiu şi Viena.
Dar să-i depănăm povestea. La 32 de ani, Emilia Maiorescu s-a căsătorit cu muzicianul austriac, profesor de flaut, Wilhelm Humpel (1831-1899) și au pus bazele unui liceu de fete la Braşov, numit „Institutul de Educaţiune şi Instrucţiune pentru fete”. În 1872, după îndemnul şi insistenţa lui Titu Maiorescu, Emilia Humpel l-a transferat la Iaşi, selecţionând cel mai distins corp profesoral, din care au făcut parte, între alţii, P.
Poni, Gr. Cobălcescu, I. M.
Melik, St. Vârgolici, A. Lambrior, M.
Eminescu, C. Leonardescu, Leon Cosmovici, I. Rabet, I.
Paul, C. Erbiceanu, C. Hogaş, L.
Sinigaglia, Ed. Caudella ș. a.
„Emilia Maiorescu-Humpel a condus institutul trei decenii, până în 1901. Școala, având drept scop «de a da fetelor o educaţie mai potrivită cu cerinţele societăţii», era foarte respectată și căutată de locuitorii orașului”, aminteau cercetătorii Arhivelor Naționale ale României (ANR) în deschiderea unui medalion dedicat acestei femei cu minte strălucitoare. „Mulți profesori de la «Junimea», care au predat la «Institutul Academic» de sub direcţia junimistului I.
M. Melik – mai rețineau cercetătorii -, au fost cadre didactice şi la «Institutul Humpel». Printre ei, potrivit dorinţei lui Titu Maiorescu, s-a aflat și poetul Mihai Eminescu, care a fost profesor aici doi ani, în 1872 şi 1873.
Soții Humpel au făcut parte din grupul apropiaților lui Mihai Eminescu, Emilia Humpel fiind cea care a insistat pe lângă Titu Maiorescu pentru a-l trimite pe marele poet la tratament în străinătate. Ea a organizat concerte și colectări de fonduri, contribuind personal cu diferite sume de bani pentru plata tratamentelor medicale și spitalizărilor. În liceul Humpel au fost educate generaţii întregi din Iaşi şi din întreaga Moldovă, o serie de absolvente care au alcătuit floarea intelectualităţii feminine şi numeroase profesoare reputate, precum: Ana Conta Kernbach, Tereza Stratilescu, Ecaterina Panaitescu-Stratilescu, Elena Meissner, Dea Bogonos, Sofia Teodoreanu ș.
a. ”. Pe fir: „Elena Meissner, la rândul său fostă elevă a Emiliei Maiorescu-Humpel și succesoarea acesteia la conducerea școlii, i-a adresat primarului Municipiului Iași o cerere prin care solicita ca strada Școalei de Arte să fie redenumită «Emilia Humpel-Maiorescu».
Argumenta că denumirea «Școala de Arte» își pierduse de mult justificarea, întrucât instituția nu mai funcționa pe acea stradă de mulți ani, în timp ce «Institutul Humpel» își avusese sediul inițial chiar în fața acesteia, în imobilul care avea să intre ulterior în proprietatea Școlii Notre Dame de Sion”. Emilia Humpel a colaborat la „Convorbiri literare”, „Uniunea femeilor române” etc. cu articole în cheie didactică: „Despre problemele educației”, „O vorbă asupra educaţiunii”, „Pentru cultura femeilor”.
A scris și poezie , şi proză, a tipărit traducerea piesei „Moartea lui Wallenstein”, de Schiller. De asemenea, a contribuit la înființarea Societății „Unirea educatoarelor române” din Iași, în 1908, fiind aleasă președintă de onoare. Scopul asociației era de a susţine educarea fetelor „în direcţiuni practice” prin dezvoltarea industriei casnice.
Redacția revistei „Dochia” scria în iunie 1897 despre valoroasa profesoară: „D-na Humpel e de o inteligenţă fină, pe care o viaţă întreagă nu a făcut decât să o îmbogăţească cu toate comorile ştiinţei, de care i se părea necontenit că tot nu ştie îndeajuns. Deci fu nevoie să fie constrânsă de o mişcare din afară, pentru ca să iasă la lumină comori de filozofie.