La peste 3. 500 de metri altitudine, aerul conține foarte puțin oxigen.
Majoritatea vizitatorilor se simte rău din cauza presiunii atmosferice scăzute. Locuitorii din Nepal, în schimb, trăiesc acolo de mii de ani fără probleme majore. Antropologul Cynthia Beall, de la Universitatea Case Western Reserve, a studiat acest fenomen.
Adaptarea la altitudine este un caz de școală pentru cercetarea evoluției umane. Constrângerea este severă și afectează în mod egal pe toți cei care trăiesc acolo. Ce a analizat studiul Cercetătorii au analizat 417 femei din Nepal, cu vârste între 46 și 86 de ani.
Toate și-au petrecut întreaga viață la altitudini de peste 3. 500 de metri. Studiul a fost publicat în octombrie 2024 în revista Proceedings of the National Academy of Sciences.
Rezultatul surprinzător Echipa a măsurat numărul de nașteri vii pentru fiecare femeie. Rezultatul a fost surprinzător: nu nivelul ridicat de hemoglobină conta cel mai mult. Femeile cu cel mai mare succes reproductiv aveau o valoare intermediară a hemoglobinei.
Echilibrul care face diferența Saturația hemoglobinei cu oxigen a rămas însă esențială pentru succesul reproductiv. Cu cât aceasta era mai ridicată, cu atât femeile aveau mai mulți copii. Un sânge prea bogat în globule roșii devine vâscos și greu de pompat.
Inima și plămânii, remodelați de evoluție Femeile cu cel mai mare succes reproductiv aveau și un debit sanguin pulmonar ridicat. Ventriculul lor stâng, cavitatea inimii care propulsează sângele oxigenat, era mai mare decât media. Factorii culturali, precum vârsta căsătoriei, au contat și ei, dar efectul biologic a rămas evident.
Este vorba despre un caz real de selecție naturală în desfășurare, conform lui Beall. Înțelegerea acestor mecanisme oferă o perspectivă mai amplă asupra evoluției speciei umane.