Povestea a început cât se poate de dubios, cu o fotografie Reuters a unei notiţe lăsate la vedere pe un birou de către şeful Trezoreriei SUA, Bessent, în timpul unei întâlniri cu Trump în care se menţionează, scurt, ce acesta are de făcut („to do“): achiziţii de yeni de 5-10 miliarde de dolari. Trump este un om al spectacolului şi al cacialmalei.
Bessent a fost manager de fonduri speculative care a petrecut decenii tranzacţionând monede. L-a ajutat pe legendarul miliardar George Soros să „spargă“ Banca Angliei pariind cu succes împotriva lirei sterline în 1992. Este foarte puţin probabil să aibă nevoie de un bileţel autoadeziv care să-i amintească să ia o măsură de politică monetară atât de rară şi de importantă.
Până la urmă, yenul şi-a continuat declinul. În urmă cu puţin mai mult de o săptămână s-a întâmplat ceva serios pe piaţa valutară internaţională, ceva poate la fel de important ca războiul taxelor vamale dezlănţuit asupra lumii de preşedintele SUA Donald Trump. Trezoreria americană, sub conducerea lui Scott Bessent, om de afaceri cu vastă experienţă de speculator, a intervenit pentru a frâna plonjonul yenului, moneda Japoniei.
A fost prima intervenţie coordonată americano-niponă pe piaţa valutară din ultimii 30 de ani. Dar Washingtonul a vândut euro pentru a finanţa achiziţiile de yeni, într-un mod de joc pe care traderii îl credeau dispărut din anii 1990. Nici până astăzi analiştii şi participanţii la piaţă nu şi-au dat seama exact ce înseamnă această manevră şi de ce a fost făcută.
Acest lucru a creat loc speculaţiilor. Se vorbeşte de avertismente, de război valutar, de jocuri de putere, de vulnerabilităţile SUA şi de declinul dolarului, dar şi de crize în Japonia şi Asia. Aproape cert este că nici autorităţile americane şi nici cele nipone nu au informat BCE că vor folosi euro.
Nu s-au coordonat cu baca centrală a zonei euro pentru această intervenţie, după cum scrie Financial Times. Lipsa de coordonare evidenţiază natura neobişnuită a primului efort comun al perechii Washington-Tokyo de a stimula yenul din ultimele trei decenii. În mod normal, ar fi de aşteptat ca pentru astfel de manevre SUA să folosească dolari.
Oficiali de top ai BCE au considerat decizia SUA de a utiliza euro ca o încălcare fără precedent a convenţiilor de lungă durată privind cooperarea dintre autorităţile monetare occidentale, scrie FT, citând surse apropiate situaţiei. De la cel de-al Doilea Război Mondial, băncile centrale occidentale şi ministerele de finanţe au subliniat încrederea reciprocă şi consultarea, intervenţiile anterioare pe pieţele valutare având loc de obicei în mod coordonat. Vânzările de euro ale Washingtonului, efectuate de Rezerva Federală din New York în numele Trezoreriei SUA, au fost „foarte izbitoare“ şi „triste“, a afirmat una din sursele FT.
„Acest lucru nu s-a mai întâmplat niciodată. “ De aceea, tradiţia construită în decenii de cooperare strânsă între băncile centrale occidentale, care au promovat stabilitatea financiară şi creşterea economică, ar putea fi ameninţată. Intervenţia a fost făcută în condiţiile în care yenul a ajus faţă de dolar la cel mai scăzut nivel de după 1986.
Iar aici ar putea fi un indiciu al motivaţiei Washingtonului. Preşedintele Trump a caracterizat efortul ca „un semn de prietenie faţă de Japonia“. Această ţară este un aliat geopolitic al SUA, dar este şi partener comercial, iar Trump se străduie ca prin acorduri comerciale şi un război mondial al taxelor pe importuri să reechilibreze comerţul extern al ţării sale, caracterizat de un deficit cronic.
Yenul slab este bun pentru exportatorii japonezi. SUA sunt cea mai mare piaţă de export pentru companiile nipone. De cealaltă parte, Japonia nu mai importă din SUA atât de mult pe cât o făcea odată.
În yeni, produsele americane vândute pe piaţa japoneză sunt duble ca preţ faţă acum câteva decenii.